ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1183/2018

Asupra cauzei de față, văzând și dispozițiile art. 496 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 26 octombrie 2016 pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, sub nr. x/2016, reclamantul B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, restituirea sumei de 774 RON, despre care a arătat că a fost reținută în mod nejustificat din drepturile de pensie în anul 2016, și plata sumei de 100 RON pe zi, reprezentând daune, penalități de întârziere, pentru perioada cuprinsă între I mai 2016 și data achitării integrale a pretențiilor pecuniare.

Prin Sentința civilă nr. 329 din 22 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Timiș a admis excepția de necompetență materială, invocată de către pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel, iar prin Decizia nr. 909 din data de 8 noiembrie 2017, Curtea de Apei Timișoara - secția litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția inadmisibilității și a respins apelul declarat în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut ca prin Sentința civilă nr. 329 din 22 martie 2017 a Tribunalului Timiș, hotărâre potrivit căreia s-a admis excepția de necompetență materială s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, raportat la faptul că acțiunea introdusă sub nr. x/2016 are ca obiect contestație la executare.

Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (2) C. proc. civ., "dacă instanța se declară necompetență, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată, instanței judecătorești competente sau după caz altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă fără echivoc că o cale de atac neprevăzută de lege atrage inadmisibilitatea acesteia, motiv pentru care observându-se că, Sentința civilă nr. 329 din 22 martie 2017 a Tribunalului Timiș nu este supusă niciunei căi de atac, a fost admisă excepția inadmisibilității apelului.

Împotriva Deciziei nr. 909 din data de 8 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de munca și asigurări sociale a declarat recurs reclamantul A.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 3 ianuarie 2018, sub nr. x/2016, și repartizată aleatoriu, spre soluționare. Completului 12 filtru.

Prin Rezoluția din 12 ianuarie 2018 s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a căii de atac exercitate.

Prin raportul întocmit s-a reținut că recursul nu este admisibil, față de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 1, coroborate cu cele ale art. 132 alin. (3) C. proc. civ.,

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentului-reclamant A.van B. la data de 9 februarie 2018 și intimatei-pârâte Casa Județeană de Pensii Timiș la 13 februarie 2018, conform dovezilor aflate la dosar.

La data de 12 ianuarie 2018 (data depunerii la oficiul poștal), recurentul-reclamant A.van B. a formulat un punct de vedere la raport, susținând admisibilitatea recursului declarat în cauză.

Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș nu și-a exprimat poziția procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport, iar termenul procedural acordat în acest sens, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a împlinit la 26 februarie 2018.

Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepției invocate din oficiu, a cărei analiza este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul dedus judecății vizează Decizia civilă nr. 909 din data de 8 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apei Timișoara - secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin care a fost admisă excepția inadmisibilității apelului, invocată de intimata Casa Județeană de Pensii Timiș, și a fost respins apelul declarat de către apelantul-reclamant B. împotriva Sentinței civile nr. 329/Pl din 22 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția I civilă.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 329 din 22 martie 2017, Tribunalul Timiș, secția I civilă, urmare calificării obiectului cererii de chemare în judecată ca fiind contestație la executare, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, reținând, din coroborarea prevederilor art. 714 alin. (1) cu cele ale art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent. Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.

Conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Dispozițiile an. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căii de atac, prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituțional, art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că exercitarea căilor de atac se realizează în condițiile legii.

În cauză, față de soluția pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă în ceea ce privește excepția necompetenței materiale în soluționarea contestației la executare, sunt incidente prevederile art. 132 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Sentința civilă nr. 329 din 22 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă fiind definitivă, și cum Decizia civilă nr. 909 din data de 8 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, obiect al recursului pendinte are aceiași caracter definitiv, Înalta Curte constată că această hotărâre nu este susceptibilă de exercitarea vreunei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 909 din data de 8 noiembrie 2017.

Pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ea inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de recurentul-reci amant B. împotriva Deciziei civile nr. 909 din data de 8 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2018.

Procesat de GGC - LM