ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 357/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 18 octombrie 2013, în dosarul nr. x/2/2010 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost înregistrată o cerere de majorare a onorariului, formulată de expertul A., prin care a solicitat o diferență de onorariu în sumă de 111.584 ron, justificată în decontul estimativ anexat acestei cereri.

În susținerea cererii, expertul a motivat că realizarea raportului de expertiză contabilă solicitat de instanță a presupus un volum de muncă intens, determinat de: complexitatea cauzei, culegerea unui volum de date aferente perioadei expertizate din contabilitatea primară a reclamantei și clasificarea lor, conform anexelor la raport, reconcilierea acestora cu evidența contabilă a reclamantei, respectiv fișe de cont, balanțe de verificare, prelucrarea informatică în vederea verificării calculelor expertului cu informațiilor realizate și consemnate în procesele-verbale de control de către inspectorii vamali, obiectiv "a", respectiv a realizării cerințelor obiectivului "c", studierea, selectarea și obținerea copiilor de pe înscrisuri din arhiva instanței, precum și faptul că, expertiza desfășurându-se pe o perioadă de 5 ani, respectiv 2004 - 2008 inclusiv, la care însăși organele de control vamal au lucrat peste un an, perioadă în care, urmare a aderării României la Uniunea Europeană, în domeniul vamal național au avut loc schimbări profunde ale reglementărilor aplicate, bibliografia legislativă incidentă a impus studierea, documentarea și selectarea cu responsabilitate și discernământ a reglementărilor legale.

A mai arătat expertul că sumele rezultate în urma controlului și obiectul litigiului au impus acestuia o vastă și profundă documentare în domeniul vamal, fiscal, contabil, audit, financiar și comercial.

Instanța de fond, analizând Decontul estimativ, prin raportare la conținutul raportului de expertiză, a constatat că numărul de ore pe care expertul susține că le-a alocat pentru analiza legislației incidente, studiul dosarului, selecția de documente, copiere, analiză la domiciliu a documentelor selectate, participarea la întâlniri și chiar redactarea raportului de expertiză, este exagerat de mare și în mod rezonabil nu pot fi justificate, astfel că a făcut o apreciere corespunzătoare a cuantumului onorariului solicitat.

Prin încheierea din 18 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de majorare a onorariului formulată de expertul contabil desemnat A. și a dispus majorarea onorariului expertului desemnat cu suma de 10.000 Ron, în sarcina reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs dl. expert A., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cererea de recurs formulată de dl. expert A. la data de 30 iunie 2014 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții:

"cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității ... c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei nici până la data de 12 februarie 2016, deși în cauză s-au formulat recursuri și pe fondul cauzei, respectiv împotriva Sentinței nr. 887 din 18 martie 2014, pronunțată în acest dosar.

Potrivit art. 301 C. proc. civ.:

"Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel."

De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică.

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță.

Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 18 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM