ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 486/2020

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 01 octombrie 2017, astfel cum a fost precizata si completata in data de 25.11.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat in judecată pe pârâtele Direcția Regională Vamală Brașov și Agenția Naționala de Administrare Fiscală - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor, solicitând instanței ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna:

Prin sentința civilă nr. 38 din data de 11.01.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte actiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională Vamală Brașov prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor, anulând procesul-verbal de control nr. x/15.01.2015 întocmit de Direcția Regională Vamală Brașov, Decizia nr. 39/15.01.2015 pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal, emisa de Direcția Regională Vamală Brașov și Decizia nr. 122/30.04.2015 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor.

Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la restituirea catre reclamanta a sumei de 1.297.916 RON, ca nedovedit, a obligat paratele in solidar la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata constând in 150 RON taxa judiciara de timbru, 2000 RON onorariu provizoriu expertiza tehnica judiciara si 20.000 RON onorariu avocat redus și a admis in parte cererea expertului judiciar B. de majorare a onorariului de expertiza.

De asemenea, a stabilit cuantumul final al onorariului de expertiza tehnica judiciara la suma de 5.000 RON, obligând paratele in solidar sa vireze in contul Biroului Local de Expertize Judiciare, Tehnice si Contabile de pe langa Tribunalul Bucuresti diferenta de 3.000 RON reprezentând onorariu de expertiza aferent acestui dosar, in vederea virarii lui ulterioare catre expertul judiciar B..

3.1. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs expertul B., criticând-o pentru nelegalitate, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului și casarea în parte a hotărârii atacate, în ceea ce privește dispoziția instanței de stabilire a onorariului final cuvenit acestuia pentru raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, la suma de 5.000 de RON și aprobarea onorariului în cuantum de 12.400 de RON, conform Notei de evaluare și a Notei de calcul a onorariului existente la dosarul instanței de fond.

În motivarea recursului s-a menționat că, deși a efectuat expertiza dispusă în cauză de către instanța de fond, fără a fi fost încuviințate obiecțiuni la raportul depus la dosarul cauzei, la data de 05.09.2016, aceasta fiind însoțită de nota privind calculul onorariului cuvenit, în cuantum total de 12.400 de RON, bazat pe cantitatea și calitatea muncii depuse pentru redactarea expertizei, aceasta fiind una deosebit de complexă, astfel că a solicitat un număr mare de ore de muncă, prin hotărârea pronunțată instanța a admis în parte cererea sa de majorare a onorariului, stabilind cuantumul final al acestuia la suma de 5.000 de RON, cu încălcarea dispozițiilor art. 262 și 331 C. proc. civ.

Recurentul a mai precizat că instanța de fond nu a ținut seama de nota de evaluare a onorariului depusă la dosar, la data de 07.06.2016 și nici nu i-a solicitat să estimeze, în scris, costurile lucrării, omițând să stabilească condițiile de plată ale acestora anterior efectuării expertizei.

Recursul nu a fost timbrat.

3.2. Împotriva sentinței nr. 38/11.01.2017 pronunțata de Curtea de Apel

București a declarat recurs și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF în cele ce urmează), criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și casarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în integralitate a acțiunii formulate de raclamantă.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că, în mod greșit, instanța de fond a pronunțat hotărârea de admitere în parte a acțiunii bazându-se exclusiv pe concluziile expertizei efectuate în cauză, fără însă să țină cont de obiectiunile formulate de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Brașov prin care s-a arătat în detaliu argumentele tehnice și legislative care combat întru-totul concluziile instanței motiv pentru care, în aprecierea recurentei-pârâte, hotărârea atacată este netemeinica si nelegala.

Contrar concluziilor expertului desemnat în cauza, preluate în integralitate de Curtea de Apel București, având în vedere compoziția produsului importat cu denumirea comerciala DVB 80/divinilbenzen 80%, acesta nu corespunde criteriilor impuse de Notele explicative relative la Sistemul Armonizat aferente capitolului 29.

Mai mult decât atât, instanța de fond trebuia sa aibă în vedere ca potrivit Notelor explicative la Sistemul armonizat - Considerații generale "Capitolul 29 nu cuprinde. în principiu, decât compușii cu compoziție chimică definită, prezentați separat" iar "compușii cu compoziție chimică definită prezentați separat conținând substanțe care sunt adăugate deliberat în timpul sau după fabricarea lor (inclusiv purificarea) sunt excluși de la acest capitol".

Recurenta-pârâtă susține ca produsul nu este un compus organic cu compoziție chimica diferita și nici un amestec de izomeri ai aceluiași compus organic, ci este un amestec de izomeri de divinilbenzen (80-83%) si izomeri de etilvinilbenzen (16-20%) la care s-a adăugat un inhibitor de polimerizare (stabilizator).

Produsul Divinilbenzen DVB 80% nu se încadrează la codul NC 29029000 întrucât nu este un compus cu compoziție chimică definită prezentat separat având în vedere faptul că în compoziția acestuia se regăsesc mai mulți compuși chimici cu compoziție chimică definită, cu numere de identificare diferite în CAS -Chemical Abstract Service (numărul unic de identificare pentru elemente chimice, compuși chimici, polimeri, secvențe biologice, amestecuri și aliaje), respectiv Divinyilbenzen, număr CAS 1321-74-0 (amestecul de izomeri ai acestuia fiind compus din meta-divinylbenzen, para-divinyilbenzen, orto-divinylbenzen), Ethilvinylbenzen, număr CAS 28106-30-1 (amestecul de izomeri ai acestuia fiind compus din meta-ethilvinylbenzen, para-ethilvinylbenzen), Naftalina, număr CAS 91-20-3, Diethilbenzen, număr CAS 25340-17-4, 4-terț-buthil catechol (inhibitor de polimerizare/stabilizator), număr CAS 98-29-3.

În plus, produsul Divinylbenzen DVB 80% este utilizat în cadrul procesului de producție ca agent de reticulare în reacțiile de polimerizare a stirenului pentru obținerea schimbătorilor de ioni și reprezintă un amestec de izomeri de divinylbenzen cu concentrație de peste 80% și izomeri de ethilvinylbenzen cu concentrație între 16-20%, la care s-a adăugat un inhibitor de polimerizare (stabilizator) de maxim 1000-1200ppm de 4-terț-buthil catechol, conform descrierilor existente pe site-ul producătorului, informațiilor din baza de date REACH, coroborate cu explicațiile tehnice oferite de reprezentanții societății importatoare prin adresa înregistrată la D.R.V. Brașov cu nr. x/06.01.2015.

Contrar opiniei expertului desenat în cauza, care nu este însă expert în materie de încadrare tarifara, preluata în mod eronat de Curtea de Apel București, produsul Divinylbenzen DVB 80% este un amestec de izomeri astfel încât nu poate fi considerat o soluție de alte hidrocarburi ciclice.

In mod greșit instanța de fond a reținut ca produsul importat nu poate fi încadrat la poziția tarifara 3824 fără să țină cont de faptul că, referitor la procentul de divinilbenzen si etilvinilbenzen prezent în produsul DVB 80, din punct de vedere tehnologic proporțiile s-au modificat datorita progresului tehnologic.

Este neîntemeiata susținerea instanței de fond, preluata în integralitate din raportul de expertiza, conform căreia "în realitate numai divinilbenzenul este agent activ de reticulare în procesul de polimerizare".

O astfel de concluzie contravine Notelor explicative relative la Sistemul Armonizat de denumire si codificare a mărfurilor, ediația a 5 a (2012) aferente capitolului 29.

Așa cum a arătat și instanței de fond, a menționat recurenta, în baza documentației tehnice pusă la dispoziție de societatea importatoare, respectiv facturile externe care au stat la baza operațiunilor de punere în liberă circulație, certificatele de analiză/conformitate și specificațiile tehnice emise de producătorul mărfii, datele tehnice aferente produsului Divinilbenzen DVB 80% existente pe site-ul producătorului, baza de date REACH și baza de date ECICS a Comisiei Europene, în mod corect organul de control a constatat că produsul Divinilbenzen DVB 80% este folosit în cadrul procesului de producție ca agent de reticulare în reacțiile de polimerizare a stirenului pentru obținerea schimbătorilor de ioni, având următoarea compoziție chimică: divinilbenzen, număr CAS 1321-74-0 - concentrație între 80,53% - 81,74%, ethilvinilbenzen, număr CAS 28106-30-1 - concentrație între 17,01% - 18,80%, naftalină, număr CAS 91-20-3 - concentrație mai mică de 1000ppm, diethilbenzen, număr CAS 25340-17-4 -concentrație max. 0,5%, 4-terț-butil catechol, număr CAS 98-29-3 - concentrație de 0,1% - 0,12% (stabilizator/inhibitor de polimerizare).

În mod eronat instanța de fond nu a reținut ca produsul Divinilbenzen DVB 80%, importat de societate în perioada 2012 - 2013, se încadrează la codul TARIC 3824909799 - Lianți preparați pentru tipare sau miezuri de turnătorie; produse chimice și preparate ale industriei chimice sau ale industriilor conexe (inclusiv cele constând din amestecuri de produse naturale), nedenumite și necuprinse în altă parte, --- Altele, pentru care se aplică taxe vamale de 6,5%, potrivit Regulamentului (UE) nr. 1006/2011 al Comisiei, respectiv Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei, de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun și de asemenea că același produs, importat de societate în anul 2014, se încadrează la codul TARIC 3824909708 - Lianți preparați pentru tipare sau miezuri de turnătorie; produse chimice și preparate ale industriei chimice sau ale industriilor conexe (inclusiv cele constând din amestecuri de produse naturale), nedenumite și necuprinse în altă parte, --- Amestec de izomeri de divinilbenzen și de izomeri de ethilvinilbenzen, conținând în greutate minimum 56% dar maximum 85% divinilbenzen (CAS RN 1321-74-0), pentru care se aplică taxe vamale de 0%, potrivit Regulamentului (UE) nr. 1387/2013 al Consiliului de suspendare a taxelor vamale autonome prevăzute în Tariful vamal comun pentru anumite produse agricole și industriale și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1344/2011.

Recurenta a mai precizat că prin apărările depuse în fata instanței de fond a arătat că, potrivit bazei de date EClCS a Comisiei Europene, la codul NC 29029000 se încadrează divinilbenzen pur, cod CAS RN 1321-74-0 și nu în amestec cu alți compuși chimici.

În condițiile în care informațiile cuprinse în baza de ate ECICS a Comisiei Europene conform căreia la codul NC 29029000 se încadrează divinilbenzen pur, se regăsesc și în documentele anexă la dosar, afirmația expertului că baza de date nu a putut fi accesata fiind nefondată.

Având în vedere Notele explicative la Sistemul armonizat aferente poziției tarifare 3824, mențiunile cu titlu exemplificativ de la pct. 44), precum și descrierea codului TARIC 3824909708 din Regulamentele (UE) nr. 1344/2011 și nr. 1387/2013, rezultă, în opinia recurentei, că produsul importat de reclamantă, cu denumirea Divinilbenzen DVB 80%, diferă doar prin concentrația componentelor sale principale (divinylbenzen și ethilvinylbenzen) de cel descris la poziția tarifară 3824, însă concentrația produsului nu este un element care să îl excludă de la această poziție.

S-a mai precizat de către recurentă, că în specificația tehnică a producătorului C. pentru produsul Divinilbenzen DVB 80%, care se regăsește pe pagina de internet a societății www.x.com., precum și din datele înregistrate de S.C. A. S.R.L. în baza de date REACH, avute în vedere de organele vamale, se precizează că produsul este "o masă de reacție de divinilbenzen și ethilvinilbenzen" compusă din izomeri de divinilbenzen în proporție de 80-83% și etilvinilbenzen, în proporție de 16-20%.

Prin urmare, rezultă că produsul Divinilbenzen DVB 80% utilizat în cadrul procesului de producție ca agent de reticulare în reacțiile de polimerizare a stirenului pentru obținerea schimbătorilor de ioni, fiind un amestec de izomeri de divinylbenzen cu o concentrație de peste 80% și izomeri de ethilvinylbenzen cu o concentrație de 16-20%, se încadrează la codul TARIC 3824909799 - Lianți preparați pentru tipare sau miezuri de turnătorie; produse chimice și preparate ale industriei chimice sau ale industriilor conexe (inclusiv cele constând din amestecuri de produse naturale), nedenumite și necuprinse în altă parte,--- Altele, pentru importurile efectuate în perioada 2012 - 2013, taxa vamală aplicabilă în cotă de 6,5%, potrivit Regulamentului (UE) nr. 1006/2011 al Comisiei, respectiv Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei, de modificare a Anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun.

Produsul importat de reclamanta în anul 2014, s-a menționat în recurs, se încadrează la codul TARIC 3824909708 - Lianți preparați pentru tipare sau miezuri de turnătorie; produse chimice și preparate ale industriei chimice sau ale industriilor conexe (inclusiv cele constând din amestecuri de produse naturale), nedenumite și necuprinse în altă parte,--- Amestec de izomeri de divinilbenzen si de izomeri de ethilvinilbenzen, conținând în greutate minimum 56% dar maximum 85% divinilbenzen (CAS RN 1321-74-0), taxa vamală aplicabila în cotă de 0%, potrivit Regulamentului (UE) nr. 1387/2013.

Stabilirea clasificării tarifare, a arătat recurenta, se efectuează conform Regulilor generale de interpretare a Nomenclaturii combinate prevăzute de Regulamentele (UE) nr. 1006/2011, nr. 927/2012 și nr. 1001/2013 ale Comisiei, de modificare a Anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun.

Potrivit documentației tehnice aflată la dosarul cauzei, produsul importat cu cele 49 de declarații vamale de S.C. A. S.R.L. în perioada 18.01.2012 - 11.12.2014, denumit comercial Divinylbenzen DVB 80%, reprezintă potrivit descrierii din facturile externe, certificatele de analiză/conformitate și specificațiile tehnice emise de producător, atașate fiecărei declarații vamale, un produs chimic având în compoziție divinilbenzen, cu concentrație între 80,53% - 81,74%, ethilvinilbenzen, cu concentrație între 17,01% -18,80%, naftalină până la 1000ppm, diethilbenzen cu concentrație de max. 0,5%, inhibitor (4-terț-butil catechol) de 1000 - 1200ppm, a mai precizat recurenta.

Soluția instanței de fond încalcă dispozițiile Notelor explicative la Sistemul armonizat - Considerații generale conform cărora "compușii cu compoziție chimică definită prezentați separat conținând substanțe care sunt adăugate deliberat în timpul sau după fabricarea lor (inclusiv purificarea) sunt excluși de la acest capitol", s-a conchis de către recurentă, deoarece, din interpretarea acestor dispoziții legale rezulta expres ca adăugarea oricăror altor substanțe duce la excluderea produselor de la Capitolul 29.

Recurenta a formulat critici și în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, precum și în privința cuantumului acestora, în condițiile în care acțiunea se bazează exclusiv pe concluziile raportului de expertiza extrajudiciara întocmit în cauza, iar munca depusă de avocatul intimatei în cauză este redusă și nu este de natură să dovedească cuantumul de 20.000 RON reprezentând cheltuileli de judecata acordate de instanța de fond.

Speța nu prezintă un fenomen social nou în realitatea românească, care să fi determinat caracterul nou al unei astfel de cauze si pe cale de consecința, o complexitate atât în pregătirea apărării din partea avocaților, cât si in soluționarea pricinii de către instanța de judecată, astfel încât, în situația în care se va considera oportuna obligarea instituției la plata cheltuielilor de judecată, să se dispună reducerea cheltuielilor de judecată sub cuantumul de 20.000 RON stabilit de prima instanță, respectiv diminuarea onorariului avocațial, raportat la complexitatea cauzei și a activității efective depuse în cauză de reprezentantul reclamantei, suma solicitată fiind nejustificat de mare față de valoarea pricinii și a activității prestate.

3.3. Recursul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov.

În numele și pentru pârâta Direcția Regională Vamală Brașov, Direcția Generală

Regională a Finanțelor Publice Brașov (în continuare DGRFP Brașov) a declarat recurs, la rândul său, împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, criticând-o, în parte, pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat si pe cale de consecința, casarea în parte a sentinței atacate și urmare a rejudecării cauzei respingerea în totalitate a acțiunii formulată de reclamantă, respectiv și în ceea ce privește dispozițiile de anulare a actelor administrativ fiscale, precum și de obligare a pârâtelor la plata în solidar către reclamanta și expertul judiciar, a cheltuielilor de judecata.

În motivarea recursului s-a menționat că, în mod nelegal, Curtea de Apel București a pronunțat hotărârea de admitere în parte a acțiunii, fără să analizeze în mod temeinic întreaga documentație din dosar și totodată, fără să ia în considerare obiecțiunile formulate de recurentă, astfel că, indubitabil, hotărârea recurata este dată cu interpretarea și aplicarea greșita a legislației fiscale incidente, menționată expres de atât în actele administrativ fiscale atacate, cât și în cadrul obiecțiunilor formulate față de raportul de expertiză judiciara întocmit în cauză.

Instanța de judecată nu și-a prezentat motivat și detaliat argumentele care i-au format convingerea care a stat la baza pronunțării acestei hotărâri, preluând în totalitate concluziile expertului judiciar, ele constituind în cauză doar elemente subiective de interpretare, nefiind raportate la toate celelalte probe administrate. Instanța fondului nu a apreciat în mod corect cu privire la concluziile expertului, deși acestea sunt contradictorii și exprimă fără niciun fundament contabil sau juridic, întocmai pretențiile societății intimate, a arătat recurenta.

Contrar concluziilor expertului desemnat în cauză, preluate ca atare de instanța de fond, recurenta precizează că, având în vedere compoziția produsului importat cu denumirea comerciala DVB 80/divinilbenzen 80%, acesta nu corespunde criteriilor Impuse de Notele explicative relative la Sistemul Armonizat aferente capitolului 29 care nu cuprinde, în principiu, decât compușii cu compoziție chimică definită, prezentați separat iar compușii cu compoziție chimică definită prezentați separat conținând substanțe care sunt adăugate deliberat în timpul sau după fabricarea lor (inclusiv purificarea) sunt excluși de la acest capitol.

Produsul nu este un compus organic cu compoziție chimica diferita și nici un amestec de izomeri ai aceluiași compus organic, ci este un amestec de izomeri de divinilbenzen (80-83%) si izomeri de etilvinilbenzen (16-20%) la care s-a adăugat un inhibitor de polimerizare (stabilizator), astfel încât nu poate fi considerat o soluție de alte hidrocarburi ciclice, motiv pentru care instanța de fond a reținut, în mod eronat, că nu poate fi încadrat la poziția tarifară 3824, fără să țină cont de faptul că proporțiile substanțelor prezente în conținutul acestuia (DVB 80) s-au modificat datorită progresului tehnologic.

Prin urmare, menționează recurenta, este neîntemeiată susținerea instanței de fond, potrivit căreia, în realitate, numai divinilbenzenul este agent activ de reticulare în procesul de polimerizare, aceasta aflându-se în contradicție cu Notele explicative relative la Sistemul Armonizat de denumire și codificare a mărfurilor aferente capitolului 29.

În susținerea acestei teze, potrivit căreia produsul importat de reclamantă, în perioada 2012-2013, se încadrează la codul TARIC 3824909799, taxa vamală aplicabilă fiind în cotă de 6,5%, potrivit Regulamentului UE nr. 1006/2011 al Comisiei, respectiv Regulamentului de punere în aplicare UE nr. 927/2012 al Comisiei, de modificare a Anexei I la Regulamentul CEE nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, iar produsul importat în anul 2014 se încadrează la codul TARIC 3824909708, taxa vamală aplicabilă fiind în cotă de 0%, potrivit Regulamentului UE nr. 1387/2013, au fost redate aceleași argumente regăsite și în recursul declarat de ANAF

Recurenta a mai subliniat că stabilirea clasificării tarifare se efectuează conform Regulilor generale de interpretare a Nomenclaturii combinate prevăzute de Regulamentele (UE) nr. 1006/2011, nr. 927/2012 și nr. 1001/2013 ale Comisiei, de modificare a Anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun, iar din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă expres că adăugarea oricăror altor substanțe duce la excluderea produselor de la Capitolul 29.

Conform notelor explicative relative la Sistemul Armonizat de la poziția tarifară 3824 -lit. B) pct. 45), coroborată cu Anexa 1 la Regulamentul (UE) nr. 1344/2011, respectiv Regulamentul (UE) nr. 1387/2013-codul tarifar 3824909708, susține recurenta, produsul importat de către societatea A. S.R.L. cu denumirea comercială DVB 80, diferă doar prin concentrația componentelor sale principale (divinilbenzen și ethilvinilbenzen) de cel descris la poziția tarifară 3824, însă concentrația produsului nu este un element care să îl scoată din poziția tarifară 3824. Concentrația de 80% a divinilbenzenului constituie doar un avantaj economic în ceea ce privește costurile de transport, depozitare, manipulare, obținut datorită progresului tehnologic. Acest fapt rezultă și din precizările înscrise în adresa A. S.R.L., înregistrată la D.R.V. Brașov sub nr. x/06.01.2015, conform cărora în cadrul procesului tehnologic al societății "cantitatea de divinilbenzen tehnic care se folosește în reacția chimică conține tot timpul aceeași cantitate de divinilbenzen pur" - pct. 6, 7, 9.

În acest sens s-a menționat și faptul că societatea a folosit de-a lungul timpului și alte tipuri de divinilbenzen, respectiv DVB 63%, pentru care a solicitat încadrarea tarifară la poziția 3824, conform Autorizației pentru utilizarea procedurilor simplificate nr. x/22.10.2012. De asemenea urmare a unor verificări ulterioare efectuate de organele vamale, pentru operațiunile efectuate în perioada 2007-2008, prin care a fost importat DVB 63%, au fost recalculate drepturile vamale ca urmare a reîncadrării tarifare a divinilbenzenului 63%, de la codul tarifar 2902900000, la codul tarifar 3824909799. Progresul tehnologic este de fapt motivul pentru care Regulamentul (CE) nr. 1255/96, a fost modificat suscesiv prin Regulamentul (UE) nr. 1344/2011, respectiv Regulamentul (UE) nr. 1387/2013, suspendarea tarifară autonomă fiind acordată inițial pentru o concentrație în amestec a divinilbenzenului de 56% pană la 80%, ulterior aceasta crescând până la 85%.

Având în vedere cele menționate, recurenta a precizat că în cazul operațiunilor de punere în liberă circulație efectuate de reclamantă au fost încălcate prevederile art. 45, 46, 48 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, art. 20 din Regulamentul CE 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, coroborate cu Regulamentele UE nr. 1006/2011, 927/2012, 1001/2013 de modificare a Anexei 1 la Regulamentului (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și la Tariful Vamal Comun, Regulamentul (UE) nr. 1387/2013 al Consiliului din 17 decembrie 2013 de suspendare a taxelor vamale autonome prevăzute în Tariful vamal comun pentru anumite produse agricole șl Industriale și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1344/2011.

La stabilirea datoriei vamale, se precizează în recurs, s-au avut în vedere dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. (e) -(i) și (ii), precum și art. 33 alin. (1) lit. (a) din Reg. CE 2913/1992 de Instituire a Codului Vamal Comunitar. Această faptă constituie contravenție prevăzută de art. 652 lit. i) din Regulamentul Vamal aprobat prin H.G.. 707/2006, coroborat cu OG2/2001 privind Regimul juridic al contravențiilor; deoarece termenul de prescripție al aplicării sancțiunii prevăzut de OG2/2001 este perimat, agentul economic nu a mai fost sancționat contravențional.

În susținerea poziției sale procesuale, recurenta DGRFP Brașov a făcut trimitere la elementele de probațiune existente la dosarul cauzei, respctiv:

- certificatele de analiză/conformitate emise de către producătorul mărfii C. din SUA pentru produsul divinylbenzene 80% (DVB 80);

- specificațiile tehnice ale producătorului pentru produsul DVB 80% - nr. DTC/GSS-QA-013/30.04.2011 -revizia 5;

- datele tehnice aferente produsului DVB 80 existente pe site-ul producătorului C. din SUA http://www.x.com. (Material safety data sheet- EHS-MSDS-12 revizia 5/11.11.2011, respectiv revizia 8/12.09.2013 -Secțiunea 2 -Composition/lnformatlon on ingredients) și Secțiunea 3-Hazard Identification- "Mixture is clear, slighty amber liquid with strong aromatic odor").

- datele puse la dispoziție de către reprezentanții A. S.R.L.: (Safety data sheet din 25.06.2012-ediția revizuită 5 -Secțiunea 1-Identification of the substances/mixtures-1.1 Product identifier-product name: DVB80, REACH registratlon name:

"reaction mass of dlvinylbenzene and ethylvinylbenzene", REACH registered number: x și Secțiunea 3 - Composition/information on ingredients-3.1. Substances, Chemical identity: DVB80, Contains:" reaction mass of divinylbenzene (80%) and ethylvinylbenzene (18). The substances contains 0,1% of 4-tert-butylcatechol as a stabiliser";

- baza de date REACH -conform căreia produsul cu denumirea DVB 80, produs de compania C. din SUA, este înregistrat sub denumirea de "reaction mass of divinylbenzene and ethylvinylbenzene (ethylstyrene)"-masă de reacție de divinilbenzen și ethilvinilbenzen, înregistrat sub numărul x;

- explicațiile tehnice oferite către reprezentanții societății importatoare, transmise cu adresa înregistrată la D.R.V. Brașov sub nr. x/06.01.2015;

- datele obținute din baza de date ECICS (European Customs Inventory of Chemical Substances) - http://ec.europa.eu/taxation customs/dds2/ecics/chemicalsubstance consultation.isp, conform cărora la codul tarifar 29022000 se încadrează divinylbenzen pur, număr CAS 1321-74-0.

Recurenta DGRFP Brașov a formulat critici și în privința cheltuielilor de judecata, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (1) și (2) C. proc. civ., astfel încât să se dispună, în principal, exonerarea pârâtelor de la plata respectivelor sume și în subsidiar, cenzurarea acestora, în sensul reducerii onorariilor avocatului și expertului judiciar, având în vedere că acestea sunt mult prea mari în raport cu complexitatea cauzei, cu termenele de judecata în care s-a soluționat dosarul și mai ales, în raport cu munca redusa desfășurata de reprezentantul convențional al reclamantei.

Principiul care trebuie să guverneze soluționarea oricărei cereri de acordare a cheltuielilor de judecata, a menționat recurenta, este acela că partea va putea obține rambursarea acestora doar în măsura în care se stabilește realitatea lor, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului. Mai mult, pentru rambursarea cheltuielilor de judecată, partea care a câștigat procesul trebuie să facă și dovada efectuării acestora.

3.4. Recursul reclamantei.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs și reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac și casarea parțială a sentinței recurate cu referire la: soluția privind respingerea, ca nedovedit, a capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la restituirea către aceasta, în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii, a sumei de 1.297.916 RON, reprezentând obligații de plată stabilite ca fiind datorate suplimentar bugetului de stat și, urmare a rejudecării litigiului în fond, admiterea acestui capăt de cerere; soluția privind cererea de obligare, în solidar, a pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea fondului demersului judiciar prezent, și, în urma reevaluării cererii, admiterea acesteia în integralitate, în sensul obligării pârâtelor la plata în solidar a sumei de RON 85.984 RON cu titlu de onorariului avocațial aferent soluționării fondului cauzei. Cu obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului.

Preliminar, în motivarea recursului a fost invocat raționamentul greșit al instanței de fond privind pretinsa nedovedire a cererii de restituire a sumei de 1.297.916 RON, precum și considerentele greșite reținute de aceasta, prin aplicarea eronată a normei de drept procesual privind dreptul de a cenzura cheltuielile de judecată și ignorarea principiilor răspunderii civile delictuale și a acoperirii în integralitate a prejudiciilor suferite.

Recurenta a precizat că sentința recurată este criticabilă sub aspectul ignorării de către instanța de fond a propriilor obligații ce îi reveneau, prin raportare la prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului nu a pus în discuția părților lipsa probelor privind capătul de cerere referitor la restituirea sumei menționate, lăsând reclamanta să considere că nu există nevoia efectuării unei astfel de probe.

De bună credință și înainte de finalizarea acțiunii privind anularea actului fiscal de impunere, reclamanta a efectuat plata sumei de 1.297.916 RON, a cărei restituire a fost solicitată, printr-un acord de compensare cu autoritatea, iar plata sumei la care a fost obligată prin Decizia Direcției Regionale Vamale Brașov emisă sub nr. x/15.01.2015 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de controlul vamal a fost efectuată prin mecanismul compensării, în dovedirea acestui aspect fiind anexată cererii de recurs Decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 15046/16.02.2015 emisă de ANAF-DGAMC .

Din cuprinsul acestei decizii, a menționat recurenta, rezultă că ANAF - DGAMC urma să îi ramburseze TVA în valoare de 1.297.916 RON în urma decontului de TVA din noiembrie 2014, în timp ce la rubrica "obligații care se sting prin compensare" se regăsesc toate acele sume stabilite cu titlu de obligații fiscale prin Decizia Direcției Regionale Vamale Brașov emisă sub nr. x/15.01.2015 în urma efectuării controlului vamal, tot acesta fiind documentul prin care s-a stabilit sau individualizat obligația fiscală neachitată, alături de procesul-verbal de control contestat în prezenta cauză identificat în cererea de chemare în judecată cu nr. x/15.01.2015, dar în cuprinsul său și cu nr. y/15.01.2015.

Astfel cum rezultă din anexa 1 a Legii nr. 186/2014 privind bugetul de stat pe anul 2015, poziția 1701/01, taxele vamale se fac venit la Bugetul de stat, iar potrivit art. 119 alin. (3) din Codul de Procedură Fiscală în forma în vigoare la data compensării, dobânzile și penalitățile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparține creanța principală.

Taxele vamale, TVA import, dobânzile și penalitățile de întârziere aferente taxelor vamale, respectiv dobânzile și penalitățile de întârziere aferente TVA, se fac toate venit la bugetul stat, iar suma reprezentând TVA de rambursat către societatea reclamantă era constituită tot venit la bugetul de stat.

Așadar, compensarea s-a efectuat între obligații reciproce provenind din bugetul de stat, respectiv care aveau destinația de venit la bugetul de stat, astfel încât plata efectivă a sumei de 1.297.916 este evidentă, a conchis recurenta.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, recurenta-reclamantă a menționat că este incontestabil că pârâtele poartă culpa procesuală în ceea ce privește necesitatea soluționării cauzei.

Invocând prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta precizează că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții "care cade în pretenții'".

S-a făcut referire în recurs și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat faptul că partea care a câștigat procesul va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 453 C. proc. civ., doar în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Cu alte cuvinte, cheltuielile de judecată cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.

Astfel, urmare a emiterii actelor administrative atacate și a respingerii contestației formulate împotriva acestor acte, recurenta precizează că s-a văzut nevoită să recurgă la sprijinul instanțelor de judecată, încheind contractul de asistență juridică nr. x/22.06.2015 în baza căruia a beneficiat de reprezentare și asistență juridică atât anterior, cât și la fiecare termen de judecată stabilit în fața Curții de Apel București pentru soluționarea în fond a cauzei.

Instanța de fond, a arătat recurenta, a apreciat în mod greșit și total inadecvat față de natura tehnică a multora dintre problematicile speței, gradul de complexitate al cauzei.

Contrar celor reținute de instanța de fond, problemele de drept deduse judecății au fost mult mai complexe decât lămurirea rolului pe care îl joacă compusul chimic etilvinilbenzen în cadrul produsului DVB 80, adică dacă acest compus participă activ la procesul de reticulare sau trebuie considerat doar o impuritate/stabilizator al produsului principal divinilbenzen.

Or, numai lămurirea și stăpânirea acestor concepte pur tehnice a presupus un efort deosebit din partea avocaților reclamantei pentru a identifica și susține argumentele expuse în vederea anulării actelor administrative contestate.

În opinia recurentei, a considera că înțelegerea, asimilarea problematicii de natură tehnică pusă de această cauză este simplă sau că se reduce doar la rolul etilvinibenzenului în cadrul produsului DVB 80, este evident neîntemeiată și denotă o încercare nejustificată a instanței de a limita răspunderea autorității de faptele sale culpabile.

Din păcate, a mai menționat aceasta, instanța de fond nu s-a raportat și la perioada anterioară depunerii la dosar a raportului de expertiză, la argumentele de natură tehnică și juridică expuse de avocații săi prin plângerea prealabilă, respectiv prin cererea de chemare în judecată, pentru a aprecia complexitatea efortului depus în cauză.

În plus, instanța de fond a ignorat faptul că obiectivele raportului de expertiză, atât de lămuritor în cauză, au fost redactate de avocații reclamantei în urma unui proces dificil de înțelegere a problemelor tehnice de natură chimică învederate în cauză raportate la problematica legislativă internă și europeană aplicabilă, cadrul legislativ aplicabil și care a trebuit parcurs, asimilat și aplicat de către avocații reclamantei fiind unul deosebit de complex și extins.

Instanța de fond a apreciat în mod superficial efortul depus de avocații reclamantei în combaterea excepțiilor procesuale ridicate de pârâte, a mai învederat recurenta, fiind injust să nu se ia în considerare efortul făcut pentru combaterea acestora, pentru prezentarea argumentelor proprii în scris și în fața instanței de judecată.

Astfel, nu este relevant faptul că pârâtele nu au ridicat excepții de procedură complicate. Ceea ce este cu adevărat relevant pentru a aprecia efortul depus de reprezentanții convenționali ai reclamantei în această cauză este aprecierea în ansamblu a tuturor apărărilor formulate și a tuturor demersurilor pe care avocații săi s-au văzut nevoiți să le parcurgă pentru a combate poziția pârâtelor și pentru a dovedi pretențiile formulate și, mai ales, efectul pozitiv al acestor apărări.

Plecând de la prevederile art. 453 C. proc. civ. și având ca limite jurisprudențiale hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv de Curtea Europeană de Justiție, se poate susține, în mod rezonabil, în aprecierea recurentei, că onorariul avocatului poate fi încuviințat de instanța judecătorească, în integralitate, ca și cheltuială de judecată, dacă este necesar, adică activitatea desfășurată de avocat să fi fost utilă instanței judecătorești, este real, este rezonabil.

Caracterul real al cheltuielilor de judecată rezultă cu prisosință din faptul că reprezentanții reclamantei au depus în fața Curții de Apel București dovezile privind efectuarea plății onorariului stabilit, în cuantum de 85.984 RON.

Caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată, reprezentate în cazul de față de onorariul avocatului, a învederat recurenta,trebuie să se aprecieze în baza următoarelor criterii: (a) valoarea pricinii, (b) munca depusă de avocat și (c) pregătirea profesională a avocatului. Cu alte cuvinte, stabilirea caracterului rezonabil al onorariului de avocat are la bază atât criterii obiective (valoarea pricinii și munca depusă de avocat), cât și criterii subiective (pregătirea profesională a avocatului/prestanța/notorietatea), toate acestea fiind avute în vedere de părți la momentul stabilirii cuantumului onorariului de avocat la momentul la care au fost solicitate cheltuielile de judecată.

Or, în litigiul pendinte, a conchis recurenta, valoarea pricinii este semnificativă, atât cea financiară imediată (recuperarea sumei achitate în temeiul deciziei contestate), cât și din perspectiva impactului actualei dezlegări asupra sumelor ce ar trebui sau nu achitate în viitor pentru importul produsului DVB80.

Munca și efortul depus de avocații reclamantei în cauză este mult superior celui luat în considerare de instanța de fond, iar în ceea ce privește pregătirea profesională a avocatului, dată fiind natura pricinii și caracterul său eminamente tehnic, precum și apartenența avocaților la una dintre cele mai importante case de avocatură din România, orice susțineri suplimentare devin inutile în opinia recurentei.

Referitor la criteriul subiectiv de stabilire a onorariului avocațial-notorietatea/prestanța/pregătirea profesională a avocatului, trebuie avut în vedere cele mai sus menționate.

În fine, din perspectiva caracterului necesar al cheltuielilor de judecată, recurenta a precizat că, în cazul de față, activitatea desfășurată de avocat a contribuit în mod categoric la soluționarea favorabilă a cauzei astfel cum a arătat anterior. Acest aspect reiese în mod evident din cuprinsul considerentelor instanței de fond.

4.1. Întâmpinarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata-pârâtă ANAF a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă, ca nefondat, menținerea în parte a sentinței civile nr. 38/11.01.2017, pronunțata de Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În susținerea acestei poziții procesuale s-a învederat că în mod coresc a fost respins capătul de cerere privind restituirea sumei de 1.297.916 RON ca nedovedit, în situația în care recurenta-reclamanta nu a făcut dovada plății acestei sume.

În situația în care instanța va trece peste aceste aspecte, intimata-pârâtă a solicitat respingerea acestei sume ca inadmisibilă, învederând că pentru restituirea acestor sume si plata dobânzilor exista o procedura speciala, astfel cum este prevăzuta in OMFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, precum și în art. 168 din Legea nr. 207/2015 din Codul de procedura fiscală.

Prin urmare, în condițiile în care actele administrative sunt anulate de către instanța competentă, restituirea sumelor se poate face doar în conformitate cu prevederile art. 168 din Legea nr. 207/2015 și a OMFP nr. 1899/2004 care reglementează procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget.

Textul de lege menționat reglementează o procedura administrativa speciala, restituirea putând fi dispusa ca urmare a cererii formulata de către reclamanta la organul fiscal în raza căreia își are sediul, în condițiile în care prin hotărâri judecătorești sau prin hotărârea organelor administrative s-a constatat faptul ca sumele stabilite în sarcina societății nu sunt datorate.

Astfel, a menționat intimata, restituirea sumelor de la bugetul de stat nu poate fi făcută decât după ce organul fiscal va efectua compensarea sumelor a căror restituire se solicita cu cele pe care contribuabilii le datorează bugetului de stat, iar potrivit pct. 3 alin. (2) din OMFP nr. 1899/2004, cererea de restituire trebuie sa fie însoțita de copii de pe documentele din care rezulta ca suma a fost plătită la buget, precum si de copii legalizate de pe hotărârile definitive si irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdictionale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea, în timp ce, în soluționarea cererii de restituire, conform pct. 6 alin. (2) din OMFP nr. 1899/2004, organul fiscal competent va întocmi o decizie care se aprobă de către conducătorul unității.

Astfel, în raport de prevederile legale menționate care stabilesc o procedură administrativă specială conform căreia se pot restitui sumele de la bugetul de stat, intimata consideră că acest capăt de cerere este inadmisibil.

În ceea ce privește solicitarea recurentei - reclamante de obligare a pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 85.984 RON cu titlu de cheltuieli de judecata (respectiv onorariu avocațial aferent soluționării cauzei), intimata a solicitat respingerea și a acestui motiv de recurs față de cele precizate în propriile motive de recurs.

În aprecierea intimatei ANAF, instanța de fond a redus în mod corect onorariul reprezentanților convenționali ai recurentei - reclamante, având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte.

4.2. Întâmpinarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice

Brașov, în numele și pentru pârâta Direcția Regionala Vamala Brașov.

Intimata-pârâtă Direcția Regională Vamală Brașov, prin DGRFP Brașov, a depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă, solicitând respingerea acestuia, ca fiind nefondat.

De asemenea, prin aceeași întâmpinare s-a solicitat admiterea recursurilor declarate de către Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generala Juridica si DGRFP Brașov - Direcția Regionala Vamala Brașov impotriva sentinței civile nr. 38/11.01.2017 pronunțata de Curtea de Apel București, apreciată ca fiind în parte nefondata pentru motivele de nelegalitate prezentate în cuprinsul acestora.

Referitor la motivele de casare formulate prin cererea de recurs, s-a menționat că acestea, astfel cum au fost prezentate de recurenta reclamanta, nu se regăsesc printre motivele de nelegalitate enumerate expres în cuprinsul art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Criticile aduse împotriva dispoziției primei instanțe de respingere a cererii de restituire a sumei în cuantum de 1.297.916 RON, nu pot constitui veritabile motive de casare.

Deși la dosarul cauzei a fost depusă decizia nr. 15046/16.02.2015 emisa de Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, privind compensarea obligațiilor fiscale, a precizat intimata-pârâtă, reclamanta nu a înțeles să depună nicio dovada cu privire la dreptul acesteia de a încasa de la bugetul de stat anumite sume, respectiv cu privire la plata acesteia la buget, în condițiile în care nicio suma nu se restituie din bugetul de stat, fără un titlu valabil.

Referitor la cheltuielile de judecata, intimata a precizat C. pen., în speță, nu au fost invocate aspecte de drept deosebite din legislația fiscala si nu au fost analizate excepții procesuale de complexitate ridicată, care să implice apărări deosebite din partea recurentei reclamante.

În subsidiar, s-a solicitat menținerea dispoziției de reducere a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariile avocatului și expertului judiciar, având în vedere ca acestea sunt mult prea mari în raport cu complexitatea cauzei, cu termenele de judecata în care s-a soluționat dosarul și mai ales, în raport cu munca redusă desfășurata de reprezentantul convențional al recurentei-reclamante.

Intimata a solicitat, prin întâmpinare, și respingerea recursului declarat de către expertul tehnic judiciar desemnat în prezenta cauză, ca fiind nefondat, apreciind că analiza corecta a modului de calcul si stabilire a obligațiilor fiscale în sarcina reclamantei, putea fi efectuata de către instanța de judecată doar în baza deciziilor contestate, acte administrativ fiscale întocmite în mod legal și temeinic de către intimate.

În drept au fost invocate dispozițiile: art. 205 C. proc. civ. H.G. nr. 520/2013, Codul fiscal si H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codul fiscal; Codul de procedură fiscală art. 45, 46, 48 din Lg. 86/2006 privind Codul Vamal al României, art. 20 din Regulamentul CE 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, coroborate cu Regulamentele UE nr. 1006/2011, 927/2012, 1001/2013 de modificare a Anexei 1 la Regulamentului (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și la Tariful Vamal Comun, Regulamentul (UE) nr. 1387/2013 al Consiliului din 17 decembrie 2013 de suspendare a taxelor vamale autonome prevăzute în Tariful vamal comun pentru anumite produse agricole și industriale și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1344/2011.

4.3. Întâmpinarea reclamantei.

Reclamanta A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursurile formulate de pârâtele

Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Regională Vamală Brașov, prin DGRFP Brașov, solicitând respingerea acestora, ca nefondate și obligarea recurentelor-pârate, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea recursurilor.

În susținerea acestei poziții procesuale s-a invocat faptul că produsul importat de aceasta (divinilbenzen 80%) a fost încadrat la poziția tarifară 2902900099, întrucât, datorită compoziției chimice, acest produs face parte categoria hidrocarburilor ciclice aromatice, fiind un produs de sine-stătător, aspecte confirmate de chiar documentele însoțitoare ale produsului . Astfel, chiar certificatul de conformități și de calitate, emise de producătorul C. menționează poziția tarifară 2902900099. Totodată, și în documentele privind efectuarea operațiunilor de vămuire a tranzitului vamal în Antwerpen - Belgia, produsul este încadrat la subgrupa 290290 din Tariful vamal comun.

Intimata-reclamantă a precizat că în mod judicios instanța de fond a reținut, în pofida faptului că produsul DVB 80 conține izomerii unor compuși organici diferiți, cărora li s-au atribuit, în cataloagele de chimie, numere de identificare diferite, respectiv Divinilbenzen (număr CAS 1321-74-0), Etilvinilbenzen (număr CAS 28106-30-1), Naftalină (număr CAS 91-20-3), Diethilbenzen (număr CAS 25340-17-4) și 4-terț-ButhilCatechol (număr CAS 98-29-3), în realitate, după cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, numai Divinilbenzenul este agent activ de reticulare în procesul de polimerizare (aceasta fiind destinația produsului DVB 80), în timp ce restul substanțelor joacă doar rolul de solvenți și impurități (Etilvinilbenzen, Naftalină, Diethilbenzen) și de inhibitor de polimerizare (4-terț-ButhilCatechol).

Ca atare, produsul DVB 80 ar trebui încadrat în Capitolul 29, conform Notei 1, lit. b) sau f, adică fie: amestecuri de izomeri ai aceluiași compus organic (adică un amestec izomerilor meta și para ai divinilbenzenului), restul compușilor organici urmând a fi considerați impurități; amestecuri de izomeri ai aceluiași compus organic (adică un amestec izomerilor meta și para ai divinilbenzenului), la care s-a adăugat un stabilizator (inclusiv un agent antiaglomerant) indispensabil pentru conservarea și transpo