ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 46/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1.900 din 16.06.2014 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantei SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, privind obligarea pârâtului la plata sumei de 86.143,71 RON, reprezentând cheltuielile solicitate la rambursare prin cererea nr. 2, ca urmare a încadrării acestei sume ca fiind cheltuială eligibilă, conform contractului de finanțare din 4.10.2010, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva soluției instanței de fond, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - hotărârea este dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii, solicitând casarea hotărârii, iar în urma rejudecării, admiterea cererii de chemare în judecată.

Arată că prima instanță a reținut greșit să recurenta-reclamantă a efectuat cheltuieli pentru achiziționarea unor articole de mobilier care nu sunt specifice domeniului de servicii prestate și nu fac parte din categoria celor necesare desfășurării activității cabinetului medical, neîncadrându-se în prevederile art. 2 alin. (4) lit. c) din Ordinul comun nr. 31/503/2008 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile. Suma de 86.143,71 RON a fost considerată neeligibilă pe motiv că este aferentă cheltuielilor cu achiziționarea unor articole de mobilier de uz general, care nu au fost prevăzute în cererea de finanțare sau planul de afaceri. În mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta a achiziționat mobilier nespecific activității cabinetului medical și care nu era înscris în capitolul 2 pct. 3 din Planul de afaceri întrucât, în cadrul bugetului proiectului, a fost prevăzut și "mobilier specific dotărilor serviciilor prestate". Cabinetul ginecologic descris în planul de afaceri este compus din trei săli de consultații, sală de așteptare, grupuri sanitare și spații de depozitare. "Mobilierul specific dotărilor serviciilor prestate" se referă la dotarea întregului cabinet ginecologic, inclusiv mobilierul pentru sala de așteptare, birou, scaune în cadrul sălilor de consultații, precum și mobilier pentru discuții preliminare. Acest mobilier deservește strict activitatea cabinetului ginecologic, a fost prevăzut și însușit de pârâtă conform înscrisurilor depuse iar cabinetul nu și-ar putea desfășura activitatea fără el. În concluzie s-a achiziționat mobilier strict necesar pentru desfășurarea activității serviciului prestat, cheltuiala fiind eligibilă.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că suma de 86.143 RON este neeligibilă, în raport de prevederile art. 2 alin. (4) pct. c) din Ordinul comun nr. 31/503/2008, fiind aferentă unor cheltuieli făcute cu achiziționarea unor articole de mobilier de uz general, care nu au fost precizate în cererea de finanțare sau planul de afaceri.

Declararea drept neeligibilă a acestei sume este conformă cu prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 5 alin. (1), art. 7 lit. A) alin. (2) din contractul de finanțare coroborate cu art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007. Cheltuielile au privit achiziționarea unor articole de mobilier de uz general, care nu sunt specifice domeniului de servicii prestate (mobilier recepție, mobilier sală de așteptare, scaune, birouri, etc.).

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 1 aprilie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 23 septembrie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte în constată nefondat pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prima instanță a socotit neîntemeiată cererea reclamantei prin care s-a contestat caracterul neeligibil al sumei de 86.143,71 RON reprezentând cheltuieli solicitate la rambursare prin cererea nr. 2, reținând, în esență, că suma arătată reprezintă cheltuieli făcute pentru achiziționarea unor articole de mobilier care nu sunt specifice domeniului de servicii prestate și nu fac parte din categoria celor necesare desfășurării activității cabinetului medical pentru a cărui dotare cu echipamente a fost încheiat contractul de finanțare.

Argumentele primei instanțe sunt legale, raportate corect la prevederile art. 2 alin. (4) lit. c) din Ordinul comun al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor și Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 31/503/2008 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor" în cadrul axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional și local" în cadrul POR 2007 - 2013. Potrivit textului de lege citat sunt eligibile cheltuielile efectuate pentru dotările de specialitate pentru activitățile de prestare de servicii (cum este și cazul de față), între care se numără cheltuielile pentru dotări cu mobilier și echipamente specifice domeniului de servicii prestate.

Or, recurenta reclamantă a achiziționat, în cadrul lotului 2, mobilier de uz general (constând în birou, fotolii, canapele, perne tapițerie, etc.) care nu corespund cerinței legale exprese referitoare la caracterul specific domeniului de servicii prestate (în acest caz, servicii medicale de obstetrică ginecologie). Nu are relevanță împrejurarea că respectivele articole de mobilier sunt utile desfășurării activității, câtă vreme ele nu sunt special dedicate prestării serviciilor, așa cum impune art. 2 alin. (4) lit. c) din Ordinul comun nr. 31/503/2008.

În cadrul "Listei cu echipamente, mobilier și dotări care se vor achiziționa" din cadrul pct. 2.3 al planului de afaceri, la poziția 12 a fost menționat "mobilier specific dotărilor serviciilor prestate", or cheltuielile pretinse la rambursare au fost făcute cu mobilier nespecific activității cabinetului medical.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 1.900 din 16 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2016.

Procesat de ED