ÎCCJ, Decizia nr. 286/2019

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 722 din 2 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare. A respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 1165/2018 - A din 8 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În esență, prin cererea de recurs înregistrată la dosar la data de 3 aprilie 2019, recurenta invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., susținând că instanțele de fond și de apel și-au depășit atribuțiile puterii judecătorești pe parcursul diferitelor stadii procesuale ale cauzei, încălcându-i dreptul la un proces echitabil, printr-o serie de afirmații nestructurate din punct de vedere juridic.

Ulterior, prin cererea de recurs depusă la dosar la data de 5 iulie 2019, recurenta își completează motivele de recurs și cu ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., menționând faptul că nu a solicitat judecata cauzei în lipsa sa, ci suspendarea acesteia, în temeiul art. 412 C. proc. civ., în vederea trimiterii sesizării CJUE pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare și, în baza art. 512 din același, pentru dezlegarea chestiunii de drept pe care a invocat-o în cauză, făcând referire la jurisprudența CEDO și CJUE sub aceste aspecte și exprimându-și nemulțumirea față de modul de soluționare a cererii de revizuire și a fondului cauzei, invocând motive lipsite de logică și de coerență, nestructurate din punct de vedere juridic.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. (prezentul dosar a fost început la data de 8 august 2016, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018).

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este nul, întrucât criticile recurentei nu cuprind o dezvoltare a motivelor de nelegalitate invocate și nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din Codul de procedură, fiind incidentă sancțiunea nulității recursului.

Prin Încheierea din 28 octombrie 2019, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

După comunicarea raportului, recurenta A. a depus punct de vedere și note scrise prin care a solicitat admiterea recursului, reluând istoricul cauzei și solicitând sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebările preliminare formulate de recurentă în fața primei instanțe.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate față de orice alte cereri, excepția nulității recursului, reținută prin raport, pe care o va admite, pentru considerentele arătate în continuare.

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, se constată că susținerile invocate de recurenta-revizuentă în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerințelor prevăzute de dispozițiile procedurale citate, întrucât criticile din memoriul de recurs, nestructurate juridic, nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, neputând fi luate în considerare drept critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate, și, prin urmare, nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aspectele invocate de recurenta-revizuentă în cuprinsul cererii, referitoare exclusiv la istoricul cauzei și la pretinsele erori săvârșite de instanțele care au soluționat pricina în etape procesuale anterioare, care nu au legătură cu soluția și argumentele instanței din decizia atacată, nu se pot constitui în critici de nelegalitate susceptibile de încadrare în cazurile de nelegalitate invocate și nici în vreunul dintre celelalte motive prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. au fost indicate formal, criticile din memoriul de recurs neputând fi încadrate, în condițiile art. 489 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod.

Astfel, criticile invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., deoarece recurenta-revizuentă nu formulează nicio critică referitoare la soluția de respingere a cererii de revizuire, criticile, nestructurate din punct de vedere juridic, vizând, în fapt, fondul litigiului dedus judecății.

În consecință, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii recurate și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată, de respingere a cererii de revizuire și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, motiv pentru care susținerile recurentei nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Prin urmare, constatând că recurenta A. nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din codul menționat și, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 722 din 2 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2019.

Procesat de GGC - LM