ÎCCJ, Decizia nr. 143/2019

Deliberând asupra contestațiilor în anulare de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 363 din data de 28 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 C. pen.

În baza art. 273 alin. (1) și (2) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune București sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere, să presteze 70 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității la o instituție din comunitate indicată de Serviciul de probațiune București.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii de noi infracțiuni sau al nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse.

Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3000 RON cheltuieli judiciare statului. Onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în sumă de 65 de RON a rămas în sarcina statului.

II. Prin Decizia penală nr. 13 din data de 29 ianuarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017, s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 363 din data de 28 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul A., ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători P1 2019 la data de 3 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. d), art. 430 și art. 431 din C. proc. pen.

În motivarea contestației în anulare formulate, contestatorul condamnat a susținut, în esență, nelegala compunere a Completului de 5 judecători care a soluționat cauza în apel, considerând că în speță au fost încălcate dispozițiile art. 32 din Legea nr. 304/2004, în ceea ce privește modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet.

În motivarea căii extraordinare de atac, contestatorul condamnat a invocat Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. nr. 1021/29.11.2018, făcând trimitere la paragrafele 188 și 192 din cuprinsul acesteia.

În drept, a fost invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza I din C. proc. pen., având în vedere nelegala compunere a completului de judecată, care atrage, în opinia contestatorului condamnat, incidența dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Totodată, la data de 11 februarie 2019, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 13 din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal 1 în Dosarul nr. x/2017, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. d), art. 430 și art. 431 din C. proc. pen.

În motivarea căii extraordinare de atac, s-a arătat că modul în care au fost desemnați membrii Completului de 5 Judecători reprezintă un viciu de procedură care se încadrează în cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) C. proc. pen., întrucât doar patru dintre judecătorii Completului de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți au fost desemnați aleatoriu, prin tragere la sorți, în schimb cel de-al cincilea judecător, respectiv vicepreședintele Înaltei Curți nu a fost desemnat aleatoriu, fiind încălcate dispozițiile art. 32 din Legea nr. 304/2004, în ceea ce privește modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet.

De asemenea, Parchetul a invocat Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. nr. 1021/29.11.2018, făcând trimitere la paragraful 198 din cuprinsul acesteia.

III. Prin încheierea din data de 25 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, s-au admis în principiu contestațiile în anulare formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 29 ianuarie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal 1 în Dosarul nr. x/2017.

S-a fixat termen pentru soluționarea contestațiilor în anulare formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și de contestatorul A. la data de 25 martie 2019, cu citarea contestatorului condamnat.

S-a dispus suspendarea executării Deciziei penale nr. 13 din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal 1 în Dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare, în ceea ce îi privește pe condamnatul A.

Pentru a dispune astfel, s-a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege în art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu a contestațiilor în anulare formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și de condamnatul A., respectiv contestațiile în anulare au fost formulate cu respectarea termenului stabilit de alin. (1) al art. 428 din C. proc. pen., împrejurările de fapt și de drept susținute de către contestatori se circumscriu, de principiu, cazului de contestație în anulare menționat de art. 426 lit. d) teza I din C. proc. pen., reținând, totodată, că și cea de a treia condiție de admisibilitate a contestațiilor în anulare este îndeplinită în cauză, întrucât s-au invocat, în dovedire, înscrisuri care se află la dosar.

Deopotrivă, s-a mai apreciat că, în raport cu împrejurările de fapt și de drept invocate de către contestatorul condamnat A. în cererea formulată, văzând contextul generat de necesitatea analizării în concret, în speță, a efectelor Deciziei nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curții Constituționale a României, în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 430 din C. proc. pen., s-a dispus suspendarea executării Deciziei penale nr. 13 din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal 1 în Dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare.

Cu prilejul dezbaterilor, pe fondul contestațiilor în anulare, au fost susținute aceleași motive formulate și în cererile scrise și care au fost cuprinse în partea introductivă a prezentei, astfel că nu vor mai fi reluate.

IV. Analizând contestațiile în anulare declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 29 ianuarie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017, prin prisma motivului invocat, respectiv prevederile art. 426 alin. (1) lit. d) teza I din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate pentru motivele ce se vor expune în continuare.

Preparator, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reține că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) din aceeași lege, justiția se înfăptuiește de către judecători în numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți.

Conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, aceștia trebuie să fie imparțiali, având libertate deplină în soluționarea cauzelor deduse judecății, în conformitate cu legea.

Pe de altă parte, prin dispozițiile art. 4 alin. (4) din legea anterior referită se instituie interdicția în sensul că judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.

Aceste prevederi legale cu valoare de principiu, care instituie, în sarcina instanțelor judecătorești, și implicit a judecătorilor, competența exclusivă de interpretare și aplicare a legii în procedurile judiciare pendinte au fost transpuse și în jurisprudența instanței de contencios constituțional. Astfel, prin Decizia nr. 108/2014 asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească și autoritatea executivă, Curtea Constituțională a stabilit că aceasta nu poate da dezlegare unor probleme litigioase care intră în competența altor autorități și instituții publice, motiv pentru care modul de interpretare și aplicare al dispozițiilor legale incidente intră în sfera de înfăptuire a actului de justiție cu condiția ca instanțele judecătorești să fie sesizate prin acțiuni specifice.

Prioritar analizei contestațiilor în anulare formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de condamnatul A., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va expune conținutul succesiv al dispozițiilor legale reclamate ca fiind încălcate în cauză de către instanța de apel care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv art. 32 din Legea nr. 304/2004, care reglementează compunerea Completului de 5 judecători din cadrul instanței supreme.

Astfel, art. 32 Legea nr. 304/2004 a suferit, în intervalul 2013 - 2018, o serie de modificări după cum urmează:

Potrivit dispozițiilor legale incidente în anul 2013, ca interval de referință, art. 32 din legea precitată avea următorul conținut:

(1) La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc două complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(2) În alte materii decât cea penală se stabilesc la începutul fiecărui an două complete de 5 judecători.

(3) În compunerea completelor prevăzute la alin. (2) intră, de regulă, judecători specializați, în funcție de natura cauzei.

(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție aprobă compunerea completelor de 5 judecători. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnați de președintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. În lipsa acestora, completul poate fi prezidat de un președinte de secție desemnat în acest scop de președintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(6) Cauzele care intră în competența completelor prevăzute la alin. (1) și (2) vor fi repartizate aleatoriu în sistem informatizat.

Ulterior, prin Legea nr. 255/2013, alin. (1), (4) și 5 ale art. 32 au fost modificate și aveau următorul cuprins:

(1) La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție aprobă numărul și compunerea completelor de 5 judecători, la propunerea președintelui secției penale. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnați, prin tragere la sorți, în ședință publică, de președintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, atunci când acesta face parte din complet, potrivit alin. (4), de președintele secției penale sau de decanul de vârstă, după caz."

Din dispozițiile legale precitate, în vigoare la data soluționării cauzei ce a făcut obiectul deciziei penale atacate, rezultă că modificările textului de lege vizau numărul completurilor de 5 judecători din materie penală, al căror număr nu mai era limitat la două, implicarea președintelui secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în propunerea numărului și a componenței completurilor de 5 judecători, desemnarea judecătorilor din completurile de 5 prin tragere la sorți și stabilirea celui care prezida completul de 5 judecători în persoana președintelui sau vicepreședintelui Înaltei Curți, atunci când acesta făcea parte din complet, a președintelui secției penale, fără a se se face vreo altă precizare și, în aceeași modalitate, a decanului de vârstă.

Se constată că modificările intervenite nu au fost corelate și cu alte texte din legea de organizare judiciară, care au rămas nemodificate.

Astfel, deși se reglementa un număr nelimitat de completuri de 5 judecători în materie penală și două completuri în alte materii, numărul total al completurilor de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți a rămas nemodificat, în număr de 4 (art. 19 din Legea nr. 304/2004).

Totodată, modificările aduse art. 32 nu au fost corelate cu dispozițiile art. 33, care, de asemenea, au rămas nemodificate și care prevedeau, în alin. (1), că: președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreședinți prezidează Secțiile Unite, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Completul de 5 judecători și orice complet în cadrul secțiilor, când participă la judecată, iar în alin. (3) că: președinții de secții pot prezida orice complet de judecată din cadrul secției, iar ceilalți judecători prezidează prin rotație.

Or, se constată că în enumerarea formațiunilor de judecată din cadrul instanței supreme prezidate de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepreședinți era menționat expres de legiuitor și Completul de 5 judecători, alături de Secțiile Unite, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, conținutul prevederilor legale precitate anterior reglementau conducerea Completurilor de 5 judecători de către președintele, respectiv vicepreședinții instanței supreme, în contradicție evidentă cu prevederile art. 32 alin. (4) care reglementau tragerea la sorți a judecătorilor din cadrul acestor completuri.

Mai mult, conform noilor modificări, președintele secției penale avea competența exclusivă de a propune numărul și componența completurilor de 5 judecători, în lipsa unei prevederi exprese a legiuitorului, în toate materiile, deși în alin. (3) al art. 32 (rămas nemodificat) se instituia regula specializării judecătorilor din compunerea completurilor, în funcție de natura cauzei.

În plus, teza a doua din alin. (5) al art. 32, referitoare la prezidarea de către președintele secției penale sau a decanului de vârstă a completurilor de 5 judecători, cu privire la care legiuitorul nu a făcut nicio mențiune așa cum a făcut-o în cazul președintelui instanței și a vicepreședintelui (atunci când acesta face parte din complet) contrazice prevederea din alin. (4) al aceluiași articol conform căruia judecătorii care fac parte din aceste completuri sunt desemnați prin tragere la sorți. Interpretarea literală a art. 32 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, îndrituia președintele secției penale sau decanul de vârstă, după caz, să conducă completurile de 5 judecători indiferent de materie. De altfel, președinții secțiilor civile erau excluși de la conducerea Completurilor de 5 judecători în materie civilă, deși și în cadrul Completurilor de 5 judecători trebuie respectat principiul specializării.

Aspectele relevate anterior denotă lipsa de claritate a modificărilor legislative, imprecizia termenilor folosiți de legiuitor fiind de natură a conduce la interpretări juridice diferite.

De altfel, realitatea juridică a confirmat această concluzie. Deși desemnarea, prin tragere la sorți a patru din cei cinci membri ai completurilor de judecată a avut caracter public și transparent, fiind cunoscută publicului și, implicit, participanților din procesul penal, niciuna dintre părțile implicate în procedurile judiciare aflate pe rolul Completurilor de 5 judecători, apărătorii acestora și Ministerul Public, în intervalul cuprins între 01.02.2014, când au intrat în vigoare modificările referite, și până la pronunțarea de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 685/07.11.2018, nu a invocat nelegala compunere a completului de judecată nici cu ocazia soluționării apelului și nici, ulterior rămânerii definitive a deciziei penale, ca motiv de contestație în anulare. Pe cale de consecință, se constată că atât instanța supremă, cât și părțile și Ministerul Public au dat aceeași interpretare dispozițiilor legale privind compunerea Completurilor de 5 judecători.

Ulterior pronunțării deciziei penale atacate în prezenta cauză, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004, s-au stabilit cu claritate regulile privind Completurile de 5 judecători, atât în materie penală, cât și în alte materii, respectiva desemnarea, prin tragere la sorți, a tuturor membrilor completurilor, precizarea expresă a persoanelor, dar și a modalității concrete, în care se prezidează aceste completuri.

Astfel, art. 32 are, în prezent, următorul conținut, ambiguitățile și contradicțiile legislative cuprinse în reglementarea anterioară generatoare de interpretări diferite a textelor de lege fiind înlăturate prin prevederile exprimate, cu claritate și precizie, în special, în alin. (5) și (6) ale articolului precitat:

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de unul dintre cei 2 vicepreședinți sau de președinții de secție atunci când aceștia fac parte din complet, desemnați potrivit alin. (4) (prin tragere la sorți).

(6) În cazul în care niciunul dintre aceștia nu a fost desemnat să facă parte din completurile de 5 judecători, completul este prezidat, prin rotație, de fiecare judecător, în ordinea vechimii în magistratură a acestora.

Însă se constată că prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlamentul României, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, prin care s-a admis sesizarea formulată de prim-ministrul Guvernului României și s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 Judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013, Curtea Constituțională a dat o altă interpretare textelor de lege, arătând că art. 32 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, "a reglementat, în mod expres, tragerea la sorți a tuturor membrilor Completului de 5 judecători, fără să facă vreo diferențiere între aceștia și fără să consacre instituția "membrului de drept". De asemenea, art. 32 alin. (5) din lege a stabilit că președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție prezidează completul doar dacă au fost desemnați prin tragere la sorți ca membri ai acestuia, aceeași regulă aplicându-se, evident, și în privința președintelui secției penale. Prin urmare textul analizat conferă acestora dreptul de a prezida completul în măsura în care sunt desemnați prin tragere la sorți și nu pe acela de a face parte de drept din complet. Astfel, voința legiuitorului a fost aceea de a aplica regula tragerii la sorți în privința tuturor membrilor completului (...)".

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Textul constituțional nu distinge în funcție de tipul de decizie sau în funcție de atribuția în exercitarea căreia a fost pronunțată. Ca urmare, și deciziile prin care Curtea Constituțională soluționează un conflict juridic de natură constituțională au același regim juridic stabilit de norma juridică mai sus enunțată.

Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție și principiului supremației Constituției, dezlegarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 este obligatorie, astfel încât, pentru viitor, nu mai poate fi dată o altă interpretare dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013.

De altfel, în paragrafele 194 și următoarele chiar instanța de contencios constituțional a stabilit efectele deciziei Curții Constituționale și conduita constituțională de urmat:

"ținând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare". (paragraful 198).

Analizând, în aceste coordonate contestațiile în anulare declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și de condamnatul A., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt întemeiate și urmează a fi admise.

Astfel, se constată că, potrivit art. 426 lit. d) teza I din C. proc. pen., se poate face contestație în anulare când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii.

Art. 354 alin. (1) din C. proc. pen., având denumirea marginală compunerea instanței, prevede că instanța judecă în complet de judecată, a cărei compunere este cea prevăzută de lege, încălcarea dispozițiilor privind compunerea completului de judecată fiind sancționată cu nulitatea absolută, conform art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Instanța nu este compusă potrivit legii în cazul în care sunt încălcate prevederile din legea de organizare judiciară sau din legile speciale referitoare la compunerea completului de judecată.

În speță, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și condamnatul A. reclamă încălcarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, în condițiile în care doar 4 din cei 5 membri ai completului de apel au fost desemnați prin tragere la sorți.

Având în vedere că motivele invocate în cauză se circumscriu cazului de contestație în anulare privind compunerea completului de judecată, în interpretarea dată de Curtea Constituțională prin decizia precitată anterior, calea extraordinară de atac formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și de condamnatul A. urmează a fi admisă.

Față de cele arătate, în baza art. 432 alin. (1) rap. la art. 426 lit. d) teza I din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători va admite contestațiile în anulare declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017.

Va desființa, în totalitate, decizia penală contestată, anulând toate formele de executare dispuse prin Sentința penală nr. 363 din data de 28 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus-menționată și va acorda un termen în vederea rejudecării cauzei după desființare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestațiilor în anulare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestațiile în anulare declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017.

Desființează, în totalitate, decizia penală contestată și anulează toate formele de executare dispuse prin Sentința penală nr. 363 din data de 28 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus-menționată.

Fixează termen la data de 24 iunie 2019, ora 9

00

, Sala secției penale pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 363 din data de 28 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016.

Dispune citarea apelantului intimat inculpat A. la adresele indicate în dosar.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestațiilor în anulare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2019.

Procesat de GGC - NN