ÎCCJ, Decizia nr. 243/2019

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 470 din 5 februarie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1767 din 3 mai 2018 a aceleiași instanțe, ca inadmisibilă.

În motivare, în ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., s-a constatat că legiuitorul a instituit condiția de admisibilitate ce se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale, care trebuie să fie pronunțate asupra fondului sau să evoce fondul. Or, în speță, revizuenții au solicitat revizuirea unei decizii prin care s-a respins ca inadmisibil recursul împotriva Deciziei nr. 239/R din 18 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin care s-a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de aceleași părți împotriva Deciziei nr. 1044/R pronunțată la 22 decembrie 2015 de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2014. Așadar, aceștia solicită revizuirea unei hotărâri care nu se pronunță asupra fondului cauzei și nici nu evocă fondul, considerente pentru care acest motiv de revizuire este inadmisibil.

Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., chiar dacă acesta poate fi invocat și pentru hotărârile care nu evocă fondul, Înalta Curte constată că nici în privința acestuia nu sunt îndeplinite cerințele privind admisibilitatea sa, deoarece revizuenții nu au argumentat în niciun fel acest motiv de revizuire.

Împotriva acestei decizii, au formulat recurs A., B., C., D., E., F., solicitând anularea hotărârii atacate, fără a indica niciun motiv de casare.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte reține următoarele:

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituția României și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, exercitarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de declararea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost soluționată o cerere de revizuire.

Conform art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competenta Completului de 5 judecători".

Cererea de revizuire formulată de A., B., C., D., E., F. nu a fost formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (ci în baza art. 509 alin. (1) pct. 1 și 9 din C. proc. civ.), astfel că decizia dată în revizuire nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 513 alin. (6) teza finală a actului normativ anterior menționat și nu este supusă recursului în fața Completului de 5 judecători, fiind o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de A., B., C., D., E., F. împotriva Deciziei civile nr. 470 din 5 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de A., B., C., D., E., F. împotriva Deciziei civile nr. 470 din 5 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM