ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3258/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3258/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 31.08.2017, sub nr. x/2017, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București, prin Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu pârâții A., B. și C., a solicitat întoarcerea executării pornite în dosarul nr. x/2014 al D. și E., în sensul obligării pârâtului A. la plata sumei de 5.487,47 RON, a pârâtei B. la plata sumei de 3.641,47 RON și a pârâtului C. la plata sumei de 5.412,46 RON, sume reactualizate la data plății efective, plus dobânda legală conform O.G. nr. 13/2011, calculate de la data de 27.11.2014 si pana la data plății efective în ceea ce privește cheltuielile de executare și de la data de 06.01.2015 și până la data plății efective în ceea ce privește debitele.

Prin sentința civilă nr. 3040/21.03.2018, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența către Judecătoria Sectorului 1 București.

În motivare s-a reținut că instanța de executare, competentă să soluționeze și cererile de întoarcere a executării silite este Judecătoria Sectorului 1 București, ca instanță de executare, iar în raport de dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția poate fi invocată și de către instanță, din oficiu.

Prin sentința civilă nr. 3449/2018 din 04.06.2018, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel, această instanță a reținut că primul termen de judecată în dosarul Judecătoriei Craiova a fost la data de 10.01.2018, termen la care toate părțile au fost legal citate (cum rezultă din dovezile de la dosar Judecătoria Craiova), la acel termen instanța declarându-se competentă general, material și teritorial să judece cauza, încuviințând și probe, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acel termen, astfel că, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., instanța nu se mai putea dezînvesti ulterior.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor la invocarea excepției, "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Referitor la verificarea competenței, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. stipulează în sensul că "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 31.08.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București, prin Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu pârâții A., B. și C., a solicitat întoarcerea executării pornite în dosarul nr. x/2014 al D. și E., în sensul obligării pârâtului A. la plata sumei de 5.487,47 RON, a pârâtei B. la plata sumei de 3.641,47 RON și a pârâtului C. la plata sumei de 5.412,46 RON, sume reactualizate la data plății efective, plus dobânda legală conform O.G. nr. 13/2011, calculate de la data de 27.11.2014 si pana la data plății efective în ceea ce privește cheltuielile de executare și de la data de 06.01.2015 și până la data plății efective în ceea ce privește debitele.

Se reține că, sub aspectul determinării competenței teritoriale în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, aplicabile sunt dispozițiile art. 723 și 724 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din același cod, potrivit cu care competența de soluționare a cererii de întoarcere a executării silite aparține instanței de executare.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Totodată, după cum s-a arătat, art. 130 alin. (2) C. proc. civ. dispune că "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanței."

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată de instanță din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă litigiul ar atrage competența teritorială a altei instanțe. O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

În același timp, se reține că textul art. 130 și art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenței de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenței de către instanță, la "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", singura excepție pentru depășirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, Judecătoria Craiova nu a invocat excepția de necompetență teritorială până la "primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate" astfel încât soluționarea cauzei a rămas dobândită în competența acestei instanțe.

Astfel, primul termen de judecată în dosarul Judecătoriei Craiova a fost la data de 10.01.2018, termen la care toate părțile au fost legal citate, astfel cum rezultă din dovezile de la dosar Judecătoria Craiova, la acel termen instanța declarându-se competentă general, material și teritorial să judece cauza, încuviințând și probe, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acel termen .

Se reține că instanța nu a invocat excepția de necompetență teritorială la acest termen și nu a acordat termen pentru depunerea de înscrisuri în vederea soluționării acestei excepții, conform art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Termenul de judecată din data de 10.01.2018 era momentul limită până la care Judecătoria Craiova putea invoca necompetența teritorială de ordine publică, neavând relevanță în speță că la următorul termen de judecată din data de 07.02.2018 a fost lipsă de procedură cu pârâții și că s-a acordat termen de judecată la data de 21.03.2018, când a fost invocată exceptia.

Așadar, la termenul de judecată din data de 21.03.2018 această excepție nu mai putea fi invocată din oficiu, după ce la primul termen din data de 10.01.2018 părțile fuseseră legal citate, prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. având caracter imperativ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Judecătoria Craiova, nu se mai putea dezînvesti de soluționarea cauzei, față de dispozițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (2) raportate la art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Față de dispozițiile legale mai sus-arătate, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.