ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2774/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 8 ianuarie 2018, pe rolul Curții de Apel Pitești a fost înregistrată cererea de strămutare a dosarului x/2017 al Judecătoriei Pitești, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatele B. și C. Prin încheierea din camera de consiliu de la 28 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins cererea de recuzare a completului de judecată 3F, formulată de petentul A. În motivarea acestei soluții, instanța a reținut următoarele considerente: Pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil, legiuitorul a prevăzut în favoarea părții posibilitatea de a solicita recuzarea judecătorului aflat într-o stare de incompatibilitate absolută, rezultând din existența unor elemente de natură să creeze, într-un mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparțialitatea acestuia, potrivit art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc.

civ. Incompatibilitatea există numai dacă judecătorul s-a pronunțat în cadrul aceluiași proces, în etape procesuale diferite. Aspectele invocate de petent nu susțin concluzia că judecătorul recuzat și-a format și exprimat deja opinia asupra soluției ce urmează a fi dată în cauza repartizată spre soluționare, ci privesc modul în care au fost soluționate alte cauze, în care se susține, fără a se dovedi, că a fost avocat doamna D. În speța de față, nu se poate reține că există elemente care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului. Prin sentința civilă nr. 13/05.03.2018, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins cererea de strămutare formulată de petentul A. Împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare din 28 februarie 2018 a declarat recurs petentul A. Cererea de recurs a fost înregistrată la Curtea de Apel Pitești la data de 6 martie 2018 și înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii de recurs, petentul susține că d-na judecător nu este imparțială în cauzele în care avocat este apărătorul său, D., dovada acestui fapt fiind aceea că, în cauzele în care acest avocat a avut calitatea de apărător al altor justițiabili, d-na judecător a făcut opinie separată, fără excepție, deși opiniile majoritare au dat dreptate avocatului său. Pentru soluționarea cererii de strămutare, recurentul susține că, deși a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri cu privire la temeinicia susținerilor sale, d-na judecător a respins această cerere, aspect ce dovedește că d-na judecător nu a dat dovadă de obiectivitate și imparțialitate.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la data de 12 iunie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu, completul urmând, însă, a aprecia cu privire la încadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Completul de filtru C4, la data de 18 iunie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, înregistrat la dosar la data de 26 iunie 2018, prin care solicită admiterea recursului. Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 2 iulie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc.

civ., norme imperative, de ordine publică. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol. Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc.

civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În speță, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., și nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs cu care recurentul a învestit Înalta Curte nu se regăsește o argumentație structurată din punct de vedere juridic în combaterea motivelor reținute de curtea de apel în justificarea respingerii cererii de recuzare, recurentul rezumându-se la a arăta că d-na judecător împotriva căreia a formulat cerere de recuzare nu este imparțială în cauzele în care avocat este apărătorul său, sens în care a reluat susținerile din cererea de recuzare. Or, a motiva recursul implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc.

civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a fundamentat soluția, exigență care nu este îndeplinită prin simpla reluare a motivelor din cererea soluționată prin hotărârea atacată, fără a se arăta, în concret, aspectele de nelegalitate a hotărârii atacate prin raportare la argumentele reținute de instanță în fundamentarea soluției pronunțate. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței raportat la argumentele avute în vedere la pronunțarea soluției și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Așa fiind, constatând că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., neindicând în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care își întemeiază recursul, iar susținerile din cererea de recurs nu se constituie în critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută în acest caz de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 28 februarie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.07.2018.