ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2538/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2538/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2017, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de pensii sectorială a MAN, să dispună anularea deciziilor de recalculare nr. x/1/16.06.2017 și nr. x/2/16.06.2017, emiterea unei noi decizii și obligarea pârâtei casa de pensii la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu data de 1.01.2016 la zi, precum și la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație până la data plății efective.

În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 223/2015.

Prin sentința nr. 9013/2017 din 07.12.2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

În motivarea sentinței, s-a reținut că -a reținut că domiciliul numitului A. este în Constanța, iar obiectul cauzei derivă din modalitatea de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 223/2015.w

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, Contrar celor reținute de Tribunalul București, cererea de chemare în judecată nu este formulată de A., ci de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele acestuia, prin urmare Sindicatul are calitatea de reclamant.

Deși, de principiu, calitatea de pensionar aparține unei persoane fizice, art. 102 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat nu exclude formularea unei contestații de către o persoană juridică, din moment ce în formularea acestui articol de lege se regăsește trimiterea la "sediul" reclamantului.

În exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege și de statut, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor.

Prin decizia nr. 1/21.01.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat că organizațiile de sindicat au legitimare procesuală activă în acțiunile în justiție. Chiar dacă decizia amintită se referea la conflictele decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, aceste organizații sindicale pot avea legitimare procesuală activă și în acțiunile privind contestarea unor decizii individuale de recalculare pensie, din aceleași rațiuni, de protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației de sindicat.

Atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant în determinarea competenței teritoriale, potrivit disp. art. 102 din Legea nr. 223/2015 competența teritorială aparține Tribunalului București, în a cărui rază teritorială se află sediul sindicatului ce are calitatea de reclamant în prezenta cauză.

În acest sens, s-a decis într-o speță similară de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1104/22.04.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015 în regulator de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea dedusă judecății, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele și pentru membrul său de sindicat A., în contradictoriu cu o casă sectorială de pensii și anume, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a solicitat anularea deciziei emise de Comisia de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale și a deciziei de respingere emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, precum și emiterea unei decizii de pensie militară, în baza documentelor existente în dosarul de pensie al Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale

Ca urmare, prezentul litigiu este unul de asigurări sociale, așa încât competența de soluționare a cauzei se stabilește potrivit prevederilor art. 102 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care dispun că "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul".

Potrivit acțiunii introductive, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate are calitatea de mandatar al reclamantului B., întrucât nu acționează în nume propriu, ci îl reprezintă pe membrul său, acesta fiind titularul drepturilor și obligațiilor care formează obiectul acțiunii deduse judecății.

Organizațiile sindicale, în temeiul prevederilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor, alin. (3) din textul de lege indicat statuând expres că în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr. 1/2013, reținându-se că "legitimarea procesuală activă a fost recunoscută organizațiilor sindicale, în considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie că erau interese de grup, fie individuale."

Această concluzie se desprinde atât din formularea dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea dialogului sociale nr. 62/2011 (care a înlocuit Legea dialogului social nr. 54/2003), care se referă expres inclusiv la apărarea drepturilor ce decurg din contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, situație în care interesele sunt cu precădere individuale, cât și din dispozițiile fostului art. 282 din Codul muncii (actual art. 267 din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare), care acordă posibilitatea de a fi părți în conflicte de muncă în mod expres sindicatelor, pe lângă salariați, angajatori, patronate, alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale ori al C. proc. civ.

Având în vedere considerentele reținute, Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu își găsește aplicabilitatea în cauză, dat fiind că pricina de față se încadrează în sfera litigiilor de asigurări sociale și nu în cea a conflictelor de muncă.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, A., respectiv Tribunalul Constanța, secția I civilă, motiv pentru care Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.