ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2419/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2419/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe roiul Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 11 octombrie 2017 sub nr. x/2017 Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., a solicitat, în temeiul Legii nr. 223/2015 privind sistemul unitar de pensii publice, în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Ministerul Apărării Naționale anularea deciziilor de recalculare a pensiei nr. x/1 din 02.03.2017 și nr. x/2 din 02.03.2017 privind recalcularea pensiei de serviciu tip limită de vârstă, cu anexele emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale; emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie; obligarea Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale la plata diferențelor drepturilor de pensie, cu începere de la 01.01.2016 la zi, precum și la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă a sumelor neachitate, până la data plății efective a acestora.

Prin sentința nr. 431 din 23 ianuarie 2018 Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, reținând că, potrivit cărții de identitate depusă în copie la dosar, domiciliul reclamantului este în municipiul Constanța, iar potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "Hotărârile comisiilor de contestații pot fi atacate la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, în termen de 30 de zile de la comunicare". De asemenea, conform art. 102 din același act normativ, "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul".

Prin sentința nr. 1045 din 19 aprilie 2018 Tribunalul Constanța, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat dosarul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunțat astfel, Tribunalul Constanța a reținut ca cererea dedusă judecății aparține Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, care a promovat acțiunea în numele membrului său A.

Problema de drept referitoare la calitatea procesuală activă organizațiilor sindicale a fost soluționată prin decizia în interesul legii nr. 1/2013, prin care s-a statuat că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanța competentă este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 1 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru argumentele ce succed:

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, publicată în Monitorul Oficial nr. 322 din 10 mai 2011, organizațiile sindicale, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă.

Referitor la acest aspect, prin decizia în interesul legii nr. 1 din 21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, abrogată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social), s-a arătat și care este instanța competentă teritorial să soluționeze acțiunile în justiție formulate de sindicate, în numele membrilor lor, în materia conflictelor de muncă.

Astfel, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, în vigoare și după abrogarea Legii nr. 54/2003, prin aceeași decizie în interesul legii, nr. 1 din 21.01.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că:

"instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiunii este cea de la sediul sindicatului reclamant.".

În cauză, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, demersul judiciar aparține sindicatului, în numele membrului său (A.), astfel încât cei care deține calitatea de reclamant, în raport de dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), așa cum aceste dispoziții legale au fost interpretate prin decizia în interesul legii nr. 1/2013, este Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, cu sediul în București.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea instanței în a cărei circumscripție își are sediul sindicatul, cel care a acționat ca reclamant în cererea dedusă judecății, respectiv Tribunalul București.