ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 399/2018

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53/F din 13 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 30.03.2018 în dosarul nr. 13200/14 R.G.N.R. și 9748/15 R.G.I.P., de autoritățile judiciare din Italia, respectiv de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de apartenență la o organizație criminală și spălarea produselor infracțiunilor, prevăzute de art. 416 bis alin. (1), (3), (4), (5), (6) din C. pen. italian, infracțiune incriminată și în legislația penală română în art. 367 C. pen. și art. 29 din Legea nr. 656/2002, privind persoana solicitată A., născut la data de 27.01.1975 în Aversa (CE) - Italia, cetățean italian.

S-a luat act că persoana solicitată a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia, conform mandatului european de arestare emis de către acestea.

S-a constatat că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost reținută în baza ordonanței nr. 2296/II/5/2018, emisă la data de 12 aprilie 2018 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru 24 de ore, începând cu data de 12.04.2018, orele 18:00, până la data de 13.04.2018, orele 18:00.

Conform art. 103 alin. (6) și (13) raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13 aprilie 2018 și până la data de 12 mai 2018, inclusiv.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare, urmând ca administrația locului de deținere - Arestul Inspectoratului Județean de Poliție Argeș - să primească și să rețină persoana solicitată A., timp de 30 de zile, începând cu data de 13 aprilie 2018 și până la data de 12 mai 2018, inclusiv, înaintând instanței dovada de executare a măsurii arestării.

În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate, precum și informarea autorității italiene emitente a mandatului european de arestare cu privire la existența altor dosare deschise de autoritățile române pe numele persoanei solicitate.

S-a inițiat procedura de predare temporară către autoritățile italiene conform art. 112 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, s-a dispus ca hotărârea se fie notificată persoanei solicitate, autorității judiciare din Italia, Centrului de Cooperare Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul Sirene, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală și Centrului de Reținere și Arestare preventivă al Inspectoratului Județean de Poliție Argeș.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin adresa nr. x/II/5/2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a fost sesizată cu solicitarea formulată, în conformitate cu Decizia - Cadru nr. x/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, privind Cooperarea judiciară internațională în materie penală, între statele membre, de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, privind executarea Ordonanței de arestare preventivă în închisoare nr. x/18 emisă în data de 26.03.2018, în dosarul nr. x/14 R.G.N.R. și x/15 R.G.I.P., privind predarea persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale.

Potrivit art. 102 din Legea nr. 302/2004, în baza ordonanței nr. x/II/5/2018 din 12 aprilie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, persoana solicitată a fost reținută de procuror de o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 12.04.2018, orele 18:00, până la data de 13.04.2018, orele 18:00.

Fiind îndeplinite dispozițiile art. 102 din Legea nr. 302/2004 modificată, privind sesizarea instanței de judecată, la termenul fixat pentru soluționarea cererii, s-a procedat la identificarea persoanei solicitate, aceasta neformulând obiecțiuni.

Conform art. 103 alin. (3) și art. 104 din Legea nr. 302/2004, s-au adus la cunoștința acesteia drepturile persoanei arestate în baza unei asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialității prevăzute de art. 115, conținutul mandatului european de arestare, infracțiunea pentru care este urmărită persoana solicitată și limitele de pedeapsă prevăzute de legislația statului membru solicitant, posibilitatea de a consimți la predare către autoritățile judiciare din Italia, precum și caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.

Cu ocazia audierii în ședința publică din 13 aprilie 2018, persoana solicitată și-a exprimat acordul de a fi arestată și predată autorităților judiciare din Italia în vederea efectuării urmăririi penale în dosarul în care s-a dispus arestarea sa preventivă, întrucât dorește să fie pusă la dispoziția acestora pentru continuarea procedurii judiciare și clarificarea situației sale juridice, precizând că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității și consimțind să fie cercetată numai cu privire la faptele menționate în cuprinsul mandatului european de arestare, aceste aspecte fiind consemnate în procesul verbal de audiere de la acea dată.

În raport cu situația de fapt expusă, Curtea a reținut că: mandatul european de arestare a fost emis la data de 26.03.2018, în dosarul nr. 13200/14 R.G.N.R. și 9748/15 R.G.I.P., de autoritățile judiciare din Italia, respectiv de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene; decizia judiciară s-a luat în vederea efectuării urmării penale față de persoana solicitată A., suspectat de săvârșirea infracțiunilor de apartenență la o organizație criminală și spălarea produselor infracțiunilor, prevăzute de art. 416 bis alin. (1), (3), (4), (5), (6) din C. pen. italian, infracțiune incriminată și în legislația penală română în art. 367 C. pen. și art. 29 din Legea nr. 656/2002; fapta constă în contribuția persoanei solicitate A. în cadrul asociației criminale de tip camorist dominată de clanul "B.", facțiunea C., în vederea favorizării fugarului D. - șeful clanului - și în vederea reciclării veniturilor activităților criminale ale clanului în Italia și România, prin crearea de companii din care s-au obținut profituri ce au fost trimise în Italia pentru întreținerea deținuților și pentru întreținerea familiei E.; iar persoana solicitată a consimțit voluntar la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia în condițiile art. 103 alin. (5) și 6 combinat cu art. 97 alin. (2) și art. 115 din Legea nr. 302/2004 și art. 27 paragraful 2 din Decizia - Cadru 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Având în vedere că sunt întrunite condițiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene, în baza art. 103 alin. (5) și 6 din Legea nr. 302/2004, Curtea a admis solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Italia, ca fiind întemeiată, urmând să ia act că persoana solicitată a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia, conform mandatului european de arestare emis de către acestea.

Instanța a mai constatat că, din actele depuse la dosar, rezultă că împotriva persoanei solicitate, autoritățile din România au deschis alte două dosare penale. Astfel, prin adresa nr. 61/D/P/2015 din 12.04.2018 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău, s-a transmis că la această unitate de parchet se află în lucru dosarul penal cu același număr în care se efectuează cercetări față de suspectul A. sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, înșelăciune, delapidare cu consecințe deosebit de grave, spălarea banilor și fals în înscrisuri sub semnătură privată și că, în perioada imediat următoare, se vizează punerea în mișcare a acțiunii penale. De asemenea, prin adresa nr. 1602/II/6/2018 din 12.04.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, s-a comunicat că pe rolul acestei unități se află în lucru dosarul penal nr. x/2018 în care numitul A. are calitatea de suspect pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Față de această situație, instanța a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 112 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a mai reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, prin excepție de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant, iar potrivit art. 112 alin. (2) din același act normativ, condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare.

Așadar, în fața acestei situații create, pe de o parte de solicitarea autorităților italiene, iar, pe de altă parte, de cercetările pe care cele două unități de parchet le efectuează față de persoana solicitată A., aflate în faza urmăririi penale, s-a apreciat că, în cauză, se impune o soluție de predare temporară a acestei persoane către autoritățile italiene emitente ale mandatului european de arestare. S-a apreciat că, în raport cu natura acuzațiilor care se aduc, prezența persoanei solicitate în Italia este mult mai presantă față de interesul autorităților române ce conduc cercetările penale deschise pe numele aceleiași persoane, luându-se act și de interesul persoanei solicitate, exprimat expres în cursul audierilor, de a fi prezent în fața autorităților italiene pentru a-și demonstra nevinovăția în fața acuzațiilor aduse. Din această perspectivă, s-a considerat că amânarea predării până la soluționarea definitivă a cauzelor aflate în lucru la unitățile de parchet din România ar fi o soluție excesivă și nejustificată în raport cu interesul autorităților italiene de a dezlega conflictul de drept arătat în obiectul acuzațiilor, dar și în raport cu interesul persoanei solicitate de a răspunde la aceste acuzații. Ca urmare, s-a apreciat că se impune informarea autorității italiene emitente a mandatului european de arestare cu privire la existența altor dosare deschise de autoritățile române pe numele persoanei solicitate, precum și solicitarea noastră de a ajunge la un acord de predare temporară, în conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. (2) și art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, criticând-o, prin motivele scrise, susținute cu prilejul dezbaterilor, sub aspectul nelegalității, întrucât a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care, în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă la momentul pronunțării hotărârii se afla sau nu sub puterea unui mandat de arestare preventivă ori de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut de art. 103 alin. (13) din actul normativ este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea. Mai mult, în dispozitivul hotărârii nu s-a menționat data până la care se amână predarea, așa cum prevăd dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, aplicabile, în temeiul art. 112 alin. (1) din aceeași lege, și în procedura executării unui mandat european de arestare, aceasta trebuind să fie data soluționării definitive a cauzei, iar, în caz de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, data liberării condiționate ori data executării pedepsei la termen.

În această situație, mandatul de arestare în vederea predării nu este executoriu de îndată, ci se emite ulterior, respectiv la momentul încetării motivelor care au justificat amânarea, prevăzute de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. S-a apreciat că punerea de îndată în executare a mandatului de arestare în vederea predării, în condițiile în care aceasta ar fi amânată, ar conduce și la o situație nereglementată de lege, respectiv ținerea în arest a persoanei solicitate pentru o perioadă nedeterminată, fără a exista o procedură legală pentru verificarea necesității de a menține măsura preventivă, întrucât această posibilitate există doar în cursul procedurii, respectiv până la luarea unei hotărâri cu privire la executarea mandatului european de arestare și la predare, conform art. 103 alin. (8) și urm. din Legea nr. 302/2004.

Cu privire la admisibilitatea căii de atac, s-a arătat că, deși, potrivit art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârea este definitivă, în cauză se impune a se face aplicarea art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un recurs efectiv în situația existenței unei încălcări a unui drept.

Înalta Curte, verificând cauza sub aspectul criticilor invocate, potrivit art. 425<SUP>1</SUP> C. proc. pen., apreciază contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești ca fiind fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte apreciază că, deși, potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în situația în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea prevăzută la art. 107 alin. (1) este definitivă, nemaiputând fi atacată cu contestație, această interdicție vizează doar soluția pronunțată de judecător cu privire la executarea mandatului european de arestare, iar nu și dispoziția de amânare a predării, aceasta fiind reglementată de prevederile art. 107 alin. (3) și art. 112 din aceeași lege, ultimul text făcând trimitere la cele ale art. 58 alin. 1-5 și 7, în același sens, pronunțându-se instanța supremă și prin decizia nr. 1996 din 13 mai 2011 (dosar nr. x/2011). De altfel, în cauză nici nu au fost formulate critici cu privire la nerespectarea condițiilor de punere în executare a mandatului european de arestare, hotărârea primei instanțe fiind, așa cum s-a arătat anterior, definitivă sub acest aspect.

Verificând, în continuare, sentința atacată prin prisma criticilor de nelegalitate formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, la care fac trimitere cele ale art. 112 alin. (1) din aceeași lege, prevăd că în situația în care persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În situația în care se dispune condamnarea cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. Așadar, în situația reglementată de art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispozitivul hotărârii pronunțate potrivit art. 107 din același act normativ trebuie că conțină și limita în timp până la care este amânată predarea persoanei solicitate, ceea ce nu este cazul în speță.

Sub acest aspect, se constată că, din actele dosarului, rezultă că persoana solicitată A. face obiectul cercetărilor în două cauze penale aflate în instrumentarea autorităților judiciare române, respectiv nr. 61/D/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău, în care are calitatea de suspect în legătură cu comiterea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, înșelăciune, delapidare cu consecințe deosebit de grave, spălarea banilor și fals în înscrisuri sub semnătură privată, și nr. 99/P/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, în care are calitatea de suspect pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, așa încât, în mod corect, prima instanță a apreciat incidente dispozițiile art. 112 raportat la art. 58 din Legea nr. 302/2004.

Cu toate acestea, din examinarea minutei și dispozitivului sentinței penale nr. 53/F din 13 aprilie 2018, ce formează obiectul prezentei căi de atac, se observă că judecătorul fondului nu a menționat și data până la care se dispune amânarea predării persoanei solicitate, încălcând, astfel, dispozițiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, criticile formulate de Parchet sub acest aspect fiind întemeiate.

Pe de altă parte, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care predarea persoanei a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta se află sau nu sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile române, mandatul de arestare prevăzut de art. 103 alin. (13) din aceeași lege este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea. Ca urmare, deși dispozițiile art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 impun judecătorului să emită de îndată mandatul de arestare în situația în care constată îndeplinite toate cerințele prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare, aducerea la îndeplinire a acestuia este condiționată de împrejurarea dacă se amână sau nu predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară străină, în acest din urmă caz devenind incidente prevederile art. 107 alin. (3) din același act normativ. În același sens, sunt și dispozițiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care, în cazul amânării predării persoanei solicitate, mandatul de arestare emis de autoritatea judiciară română intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Verificând, din această perspectivă, hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, în mod greșit, instanța de fond a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13 aprilie 2018 și până la data de 12 mai 2018, inclusiv, impunând Arestului Inspectoratului Județean de Poliție Argeș să îl primească și să îl rețină pe intimat în respectivul interval, prin aceste dispoziții fiind nesocotite prevederile art. 107 alin. (3), art. 112 alin. (1) cu referire la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care mandatul de arestare provizorie nr. 9 emis la 13 aprilie 2018 de Curtea de Apel Pitești trebuia pus în executare doar la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării. Se constată, așadar, că și sub acest aspect criticile Parchetului sunt întemeiate.

Pentru aceste considerente, constatând nelegalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte, în baza art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva sentinței penale nr. 53/F din 13 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori, privind persoana solicitată A., va desființa în parte sentința penală atacată și, rejudecând, în baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, va amâna predarea persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea va fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Având în vedere soluția de amânare a predării până la soluționarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, Înalta Curte va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 9 din 13 aprilie 2018, urmând ca, potrivit art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare sus menționat să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Totodată, va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești vor rămâne în sarcina statului, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 60 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva sentinței penale nr. 53/F din 13 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori, privind persoana solicitată A.

Desființează în parte sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 amână predarea persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 9 din 13 aprilie 2018, urmând ca, potrivit art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare sus menționat să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 60 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 aprilie 2018.