ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1812/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la 18 ianuarie 2013, reclamanta A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, să se dispună anularea Ordinului nr. 252 din 7 septembrie 2012 emis de ministerul agriculturii și dezvoltării rurale pentru aprobarea structurii organizatorice și a regulamentului de organizare și funcționare pentru Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Reclamanta a mai solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 252/2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat următoarele motive de nelegalitate cu privire la ordinul contestat:

- nepublicarea în Monitorul Oficial al României, ceea ce echivalează cu inexistența ordinului, dat fiind că acesta este un act administrativ cu caracter normativ și pentru a produce efecte juridice trebuia îndeplinită obligația de publicare;

- necompetența autorității emitente, dat fiind că, atribuția de modificare a regulamentului de organizare și funcționare al Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit revine Direcției Resurse Umane din cadrul acestei agenții, iar reclamanta, în calitatea sa de director și șefii de servicii din Direcția Resurse Umane nu au fost consultați și nu au participat la modificarea regulamentului, deși au fost prezenți la serviciu;

- prin adăugare la lege, s-au inclus în activitatea Direcției Resurse Umane și Biroul de Sănătate și Securitate, Serviciul Control Intern și Administrativ, precum și Compartimentul privind Managementul și Securitatea Informației;

- în mod nelegal a fost introdusă în denumirea Direcției Resurse Umane sintagma "recrutare", care este inutilă și imposibil de aplicat, întrucât personalul A.P.D.R.P. este încadrat în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003, iar limitările legislative permit A.P.D.R.P. numai selectarea personalului, nu și atragerea și descoperirea unui personal calificat pentru ocuparea posturilor vacante, astfel cum este definită recrutarea personalului.

Pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit au invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 252 din 7 septembrie 2012, cu motivarea că acest ordin a fost deja executat prin finalizarea reorganizării A.P.D.R.P.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 1090/2 aprilie 2014, prin care a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A.

Instanța de fond a constatat legalitatea Ordinului nr. 252 din 7 septembrie 2012 prin care ministerul agriculturii și dezvoltării rurale a aprobat structura organizatorică și regulamentul de organizare și funcționare pentru Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, respingând toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă pentru următoarele considerente:

- ordinul atacat este un act administrativ cu caracter individual și deci pentru a produce efecte juridice nu era obligatorie publicarea în Monitorul Oficial al României, astfel că nu au fost încălcate prevederile art. 11 alin. (1) și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000;

- ordinul atacat a fost emis de autoritatea competentă, respectiv ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, în exercitarea atribuțiilor conferite prin dispozițiile art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2006, care prevăd că, structura organizatorică, regulamentul de organizare și funcționare ale A.P.D.R.P., atribuțiile directorului general al acesteia, precum și localitățile în care își desfășoară activitatea centrele regionale de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale;

- ordinul atacat nu încalcă prevederile art. 24 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006, ale Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 946/2005 și ale Regulamentului CE nr. 885/2006 prin măsurile de reorganizare dispuse cu privire la Biroul de Sănătate și Securitate în Muncă, la Serviciul Control Intern și Administrativ și la Compartimentul privind Managementul și Securitatea Informației.

Instanța de fond a respins ca fiind lipsită de relevantă sub aspectul legalității ordinului contestat susținerea reclamantei că propunerea de elaborare a ordinului a aparținut unui grup de lucru constituit din dispoziția directorului general, reținând că din acest grup a făcut parte și o persoană din cadrul Direcției Resurse Umane, care avea ca atribuție specifică în fișa postului și participarea la elaborarea regulamentului de organizare și funcționare, regulamentului de ordine interioară și codului de conduită.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A., solicitând ca, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. din 1865, să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și anulării Ordinului nr. 252 din 7 septembrie 2012 emis de ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, pentru următoarele argumente expuse în dezvoltarea cererii de recurs.

3.1. Instanța de fond a omis să analizeze și să se pronunțe asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 252 din 7 septembrie 2012, respectiv legalitatea actelor prin care au fost delegate atribuțiile ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și ale directorului Direcției Resurse Umane din cadrul A.P.D.R.P. pentru semnarea și avizarea Referatului de aprobare nr. 24.554/7 septembrie 2012 a proiectului de ordin privind aprobarea numărului de posturi, a structurii organizatorice, a regulamentului de organizare și funcționare pentru A.P.D.R.P.

În acest sens, a susținut că delegarea de competență s-a făcut cu încălcarea Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 946/2005, deoarece directorul general al A.P.D.R.P. nu putea să delege competențele atribuite recurentei prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 228/2011 și prin fișa postului său de director al Direcției Resurse Umane, de a aviza documente care definesc această funcție de conducere.

3.2. Instanța de fond nu a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 35 lit. d) din Regulamentul de organizare și funcționare pentru Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, aprobat prin Ordinul MADR nr. 228/2011 și fișei postului, recurenta avea atribuția legală de modificare și de avizare a regulamentului de organizare și funcționare,, în calitatea sa de director al Direcției Resurse Umane din cadrul A.P.D.R.P.

3.3. Instanța de fond a reținut în mod greșit că nu au fost încălcate prevederile art. 24 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006 cu privire la Biroul de Sănătate și Securitate în Muncă, la Serviciul Control Intern și Administrativ și la Compartimentul Managementul și Securitatea Informațiilor.

3.4. Instanța de fond a calificat greșit Ordinul nr. 252 din 7 septembrie 2012 ca fiind un act administrativ cu caracter individual, dat fiind că acest act stabilește compartimentele și funcțiile din structura A.P.D.R.P. și întrunește toate caracteristicile specifice actelor administrative normative, care creează, modifică, suspendă sau sting drepturi și obligații în sarcina unui număr nedeterminat de subiecte de drept cărora li se adresează, având un caracter general, abstract.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:

II.1. Instanța de fond s-a pronunțat în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 252 din 7 septembrie 2012 emis de ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, analizând toate motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă cu privire la procedurile prealabile de elaborare și de avizare a proiectului de ordin.

Sub aspectul legalității acestui ordin, s-a constatat în mod întemeiat că nu prezintă relevanță susținerile recurentei - reclamante privind competența grupului de lucru constituit din dispoziția directorului general pentru elaborarea propunerii de modificare a regulamentului de organizare și funcționare pentru A.P.D.R.P., în condițiile în care s-a dovedit că din acest grup a făcut parte și o persoană din cadrul Direcției Resurse Umane, care avea ca atribuție specifică în fișa postului participarea la elaborarea regulamentului de organizare și funcționare, a regulamentului de ordine interioară și a codului de conduită.

II.2. Instanța de fond a constatat întemeiat că Ordinul nr. 252 din 7 septembrie 2012 a fost emis cu respectarea atribuțiilor de modificare a regulamentului de organizare și funcționare pentru A.P.D.R.P. aprobate prin Ordinul MADR nr. 228/2011, deoarece amploarea reorganizării instituționale propuse spre aprobare, precum și faptul că una dintre direcțiile propuse spre reorganizare era chiar Direcția Resurse Umane au impus ca documentele necesare reorganizării să fie întocmite de un grup de lucru din care au făcut parte reprezentanți ai mai multor direcții de specialitate din cadrul A.P.D.R.P., inclusiv un reprezentant al Direcției Resurse Umane.

În atare situație, nu poate fi reținută susținerea recurentei-reclamante privind emiterea Ordinului nr. 252 din 7 septembrie 2012 cu încălcarea atribuției Direcției Resurse Umane de modificare a regulamentului de organizare și funcționare pentru A.P.D.R.P., prevăzută în art. 35 lit. d) din Ordinul MADR nr. 228/2011.

II.3. Instanța de fond a respins în mod corect motivul de nelegalitate invocat de recurenta-reclamantă cu privire la includerea în cadrul Direcției pentru Gestiunea Performanțelor Profesionale și Recrutare a Biroului de Sănătate și Securitate în Muncă, a Serviciului Control Intern și Administrativ și a Compartimentului Managementul și Securitatea Informației.

Critica formulată sub acest aspect în recurs nu a fost motivată cu referire la dispozițiile legale care se pretinde a fi fost încălcate de către autoritatea emitentă la adoptarea acestor măsuri de reorganizare, justificate prin necesitatea unei gestionări calitative a resurselor umane sub conducerea unei singure direcții. Soluția administrativă adoptată în acest scop prin Ordinul nr. 252 din 7 septembrie 2012 reprezintă o măsură de oportunitate pentru buna funcționare a serviciului public și din acest motiv, excede controlului de legalitate exercitat în condițiile Legii nr. 554/2004 pe calea acțiunii în anulare a actului administrativ.

II.4. Instanța de fond a respins în mod corect motivul de nelegalitate prin care recurenta-reclamantă a invocat încălcarea prevederilor art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, calificând Ordinul nr. 252 din 7 septembrie 2012, în raportul cu obiectul reglementării pe care o cuprinde, ca fiind un act administrativ cu caracter individual care, pentru a intra în vigoare, nu necesită publicarea în Monitorul Oficial al României și produce efecte juridice prin comunicarea către persoanele interesate.

Concluzia instanței de fond este în deplină concordanță cu natura juridică a ordinului contestat, stabilită prin raportare la conținutul normelor adoptate în scop procedural, tehnic pentru organizarea și funcționarea unui serviciu public determinat, fără a avea caracter general și abstract, cum neîntemeiat a susținut recurenta-reclamantă.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatându-se că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din 1865 și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 1090 din 2 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2015.

Procesat de GGC - NN