ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 532/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 589/03.05.2017, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a constatat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. SA, D. SA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru nesemnare.

Prin Decizia nr. 1080 A din 13 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanții A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 589/03.05.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Decizia a fost pronunțată cu mențiunea definitivă.

Împotriva acestei decizii, reclamant A. a formulat recurs, cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și repartizat completului C5 la data de 27 noiembrie 2018.

La data de 3 decembrie 2018 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată și s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu.

Conform dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat părților la data de 17 decembrie 2018.

Recurenții reclamanți au depus punct de vedere la raport, prin care au solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat.

Analizând inadmisibilitatea recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j) (...)", iar conform art. 94 lit. k) C. proc. civ. "orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști".

Coroborând prevederile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în cauze ce au ca obiect pretenții în sumă de 200.000 RON inclusiv sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă doar căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, față de obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamanții au formulat mai multe capete de cerere, iar valoarea celui mai mare este de 200.000 RON, precum și față de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, se constată că decizia recurată nu mai este supusă căii de atac recursului.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte, fiind învestită cu judecata unei căi de atac neprevăzută de lege, urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 1080 A din data de 13 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.

Procesat de GGC - GV