ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2000/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 426 din 13 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta pârâtă A. împotriva Deciziei civile nr. 4674 A din 12 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă.

Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, recurenta pârâtă A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 august 2019 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5.

Raportul asupra admisibilității a recursului a fost comunicat părților la data de 9 septembrie 2019, conform dovezilor aflate la dosar.

Recurenta pârâtă a depus la dosar punct de vedere cu privire la raport, prin care a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.", iar art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Coroborând prevederile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, precum și față de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, fiind pronunțată într-un alt recurs, se constată că decizia recurată nu mai este supusă căii de atac recursului.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva Deciziei nr. 426 din 13 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2019.

GGC - CL