ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1118/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1118/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 11 mai 2021
Deliberând asupra excepției perimării cererii de recurs, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2017, la 28 februarie 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și cu citarea, în calitate de intervenient forțat, a numitei B., a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro, echivalentul sumei de 450.000 RON, reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 136/1995, Normei nr. 23/2014 al Autorității de Supraveghere Financiară.
Prin încheierea din 11 septembrie 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat cauza în favoarea uneia dintre secțiile civile din cadrul Tribunalului București, respectiv a III-a, a IV-a și a V-a.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la 18 octombrie 2017, sub nr. x/2017**.
Prin încheierea din 4 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă s-a admis excepția necompetenței funcționale și s-a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, constatându-se totodată ivit conflictul negativ de competență.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, în vederea soluționării conflictului negativ.
Prin sentința civilă nr. 9 F din 2 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VI-a civilă.
Prin sentința civilă nr. 1516 din 21 mai 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și, totodată, a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței civile nr. 1516 din 21 mai 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a declarat apel reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București.
Prin decizia nr. 62A/2019 din 18 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1516 din 21 mai 2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.
La data de 26 februarie 2019, împotriva deciziei nr. 62A/2019 din 18 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 15 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, părțile neformulând puncte de vedere.
Prin încheierea din 28 ianuarie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta C. împotriva deciziei nr. 642/2018 din 21 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Prin încheierea din 31.03.2020 s-a constatat suspendată judecata de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.
Prin încheierea din data din 7 iulie 2020 a fost suspendată judecata recursului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cu motivarea că, deși legal citate, părțile nu s-au prezentat și nu au cerut judecata în lipsă.
La data de 3 februarie 2021 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., instanța stabilind termen la 11 mai 2021.
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepția perimării cererii de recurs și a reținut următoarele:
Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."
Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.
Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.
Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 7 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
În cauză, se constată că de la momentul suspendării a trecut un termen mai mare de 6 luni.
Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 62A/2019 din 18 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 62A/2019 din 18 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi,11 mai 2021.