ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 69/2016

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23 ianuarie 2014, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 1.553 din 19 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a atacat cu recurs sentința primei instanțe, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac recurentul-reclamant a arătat că prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 și prevederile art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, reținând că intimatul-pârât nu ar fi încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei urmărite, în condițiile în care din probele cauzei a rezultat că titularului dosarului de urmărire i-a fost lezat dreptul la viață privată.

Procedura de filtru derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iunie 2015, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin încheierea din data de 25 septembrie 2015, recursul a fost admis în principiu și s-a stabilit termen la data de 22 ianuarie 2016 pentru judecata acestuia cu dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, impunându-se reformarea sentinței, pentru considerentele care urmează. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Prima instanță a apreciat că în speță nu sunt întrunite cerințele pe care prevederea legală citată le impune în mod cumulativ pentru constatarea calității de lucrător al Securității și a stabilit în mod greșit neîncadrarea situației de fapt în ipoteza normei juridice, în condițiile în care nota de constatare în baza căreia Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat acțiunea, conform art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, și înscrisurile din dosarul de urmărire informativă fac dovada activității desfășurate de recurentul - pârât în calitate de ofițer de miliție, angrenat în supravegherea informativă a unui preot unitarian, activitate de natură să aducă atingere dreptului la viața privată al persoanei urmărite. Este adevărat că exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale poate fi restrâns pentru protejarea unui interes legitim public, cum ar fi apărarea ordinii publice sau a securității naționale, după cum se arată în notele scrise ale intimatului-pârât, dar ingerința este admisibilă numai dacă este necesară într-o societate democratică, este proporțională cu situația care a determinat-o și nu aduce atingere existenței dreptului sau a libertății înseși. Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că, în speță, activitatea intimatului-pârât nu s-a încadrat în limitele expuse mai sus, pentru că, deși raportul de investigație din 22 septembrie 1975 și raportul informativ din 5 iunie 1976 nu conțin nici un fel de indiciu legat de implicarea persoanei urmărit în fapte cu caracter naționalist sau contrare regimului politic de la acea dată (motivele pentru care a fost deschis dosarul informativ nr. x), în finalul raportului informativ din 5 iunie 1976, intimatul-pârât a trasat sursei sarcina "să urmărească îndeaproape activitatea acestuia", "cine îl vizitează și dacă poate observa și natura relațiilor dintre preot și cei ce-l vizitează din exterior", aspect ce constituie o ingerință evidentă în viața privată. De aceea, nu prezintă relevanță considerentul reținut de instanța de fond, în sensul că materialele informative din dosar conțin doar aprecieri generale și chiar laudative la adresa persoanei urmărite. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și, rejudecând cauza, va admite acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.