ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2692/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30 mai 2014, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați, plângere împotriva Hotărârii nr. 34 din 20 mai 2014 emisă de pârât, solicitând anularea acesteia, să se constate că are o vechime în funcție în sensul legii de peste 20 de ani, pentru care i se cuvine sporul de fidelitate în procent de 20% și să fie obligată intimata să-i stabilească corect drepturile salariale, începând cu data de 1 aprilie 2014, potrivit acestei tranșe de vechime în funcție.

Prin Sentința civilă nr. 2598 din 3 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea reclamantei A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea contestației, așa cum a fost formulată.

Este invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, recurenta arată că sentința este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond făcând confuzie între noțiunile de "vechime în funcții auxiliare de specialitate" și "vechime în specialitate" care, conform prevederilor Legii nr. 284/2010, sunt noțiuni distincte, iar nu echivalente. Însăși intimata Curtea de Apel Galați, prin întâmpinarea formulată față de cererea introductivă, a făcut distincție între vechimea în funcție și vechimea în specialitate.

Instanța de fond a reținut greșit că vechimea în funcție se calculează potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Anexa VI a Legii nr. 284/2010, aceste dispoziții referindu-se la stabilirea vechimii în specialitate.

Potrivit Notei nr. 1 din subsolul Anexei VI, Capitolul II din Legea nr. 284/2010, rezultă clar că vechimea în funcție (în raport de care se dispune trecerea într-o altă tranșă de vechime) este vechimea în funcția auxiliară de specialitate, indiferent de funcție (grefier, grefier arhivar, grefier registrator) sau de studii (medii sau superioare juridice).

Art. 18 alin. (2) se referă la calculul vechimii în specialitate, iar nu la calculul vechimii în funcții auxiliare de specialitate.

Prin întâmpinare, Curtea de Apel Galați solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând că, potrivit Notei nr. 2 din anexele la O.G. nr. 8/2007 (abrogată în prezent), pentru grefierii care au ocupat funcții medii de specialitate, în calculul vechimii în specialitatea de grefier cu studii superioare, se poate lua în considerare și cel mult jumătate din timpul cât a lucrat în funcțiile medii de specialitate. Aceste prevederi legale au fost preluate de Legea-cadru nr. 284/2010, art. 18 alin. (2) din Capitolul VIII, Anexa VI.

Potrivit Notei 1 la Anexa nr. VI din Legea-cadru nr. 284/2010, prin vechime în funcție, în sensul legii, se înțelege vechimea în funcții auxiliare de specialitate. Prin urmare, vechimea în funcții se calculează potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din lege.

Funcțiile auxiliare de specialitate în cadrul instanțelor și parchetelor sunt clasificate după criteriul studiilor. Prin urmare, în aplicarea art. 18 alin. (2) din lege, în mod corect intimata a luat în considerare jumătate din timpul cât reclamanta a lucrat ca grefier cu studii medii și grefier arhivar, la care s-a adăugat vechimea în funcția de grefier cu studii superioare juridice.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 17 mai 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond. Reclamanta a avut deschisă calea de atac a recursului raportat la prevederile art. 7 alin. (2) din Anexa VI a Legii-cadru nr. 284/2010, amendate prin Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 28 iunie 2012.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând motivele de recurs formulate, prin raportare la sentința recurată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este fondat, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.

Instanța de fond a respins contestația reclamantei referitoare la modul de stabilire a salariului de bază începând cu data de 1 aprilie 2014, întemeindu-și soluția pe dispozițiile art. 18 alin. (2) din Anexa VI a Legii nr. 284/2010 și reținând că, în cazul reclamantei, vechimea în funcție se compune adăugând la vechimea în funcția de grefier cu studii superioare numai jumătate din vechimea în funcția de grefier cu studii medii. Astfel, funcțiile auxiliare de specialitate în cadrul instanțelor și parchetelor sunt clasificate pe criteriul studiilor, așa încât în mod corect salariul reclamantei a fost stabilit prin luarea în calcul la vechimea în funcție numai a jumătate din vechimea în funcția de grefier cu studii medii.

Sentința este pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 284/2010.

În conformitate cu soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal la data de 19 octombrie 2015, în vederea unificării practicii, în privința salarizării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, în reglementarea Legii-cadru nr. 284/2010, noțiunile de vechime în funcție și vechime în specialitate nu sunt echivalente.

Vechimea în funcție este elementul avut în vedere la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcțiile de specialitate și se calculează în conformitate cu pct. 1 al Notei din Capitolul II din Anexa VI la Legea cadru nr. 284/2010, având în vedere vechimea integrală în funcția de grefier, incluzând atât perioada cât a desfășurat activitatea ca grefier cu studii medii, cât și perioada în care a deținut funcția de grefier cu studii superioare.

Vechimea în specialitate este elementul avut în vedere la stabilirea gradelor sau treptelor profesionale, alături de funcția deținută, nivelul studiilor și nivelul instanței și se calculează conform art. 18 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, în cazul în care persoana a ocupat anterior funcții medii de specialitate.

Pentru această interpretare, s-a avut în vedere că Legea-cadru nr. 284/2010 utilizează atât noțiunea de "vechime în funcție", cât și noțiunea de "vechime în specialitate", însă cu un conținut diferit.

Vechimea în funcție este definită expres de lege, la pct. 1 al Notei din cadrul Capitolului II din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, ca fiind "vechimea în funcții auxiliare de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor".

În schimb, vechimea în specialitate constituie unul dintre elementele avute în vedere la stabilirea gradelor sau treptelor profesionale, alături de funcția deținută, nivelul studiilor și nivelul instanței.

În acest sens sunt prevederile art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, care au următorul conținut:

"(1) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcția deținută, cu nivelul studiilor, cu vechimea în specialitate, precum și cu nivelul instanței sau al parchetului, după caz".

În plus, art. 18 alin. (2) din același act normativ prevede că:

"(2) Pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu studii superioare, care au ocupat funcții medii de specialitate, în calculul vechimii în specialitate se ia în considerare și cel mult jumătate din timpul cât a lucrat în funcțiile respective".

Se observă că art. 18 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 conține precizări referitoare la modalitatea de calcul a vechimii în specialitate în situația personalului auxiliar de specialitate cu studii superioare, care anterior a ocupat funcții medii de specialitate, și nicidecum referiri la modalitatea de calcul pentru vechimea în funcție, element avut în vedere la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcțiile de specialitate.

În cazul reclamantei, vechimea în funcție trebuia calculată de autoritatea pârâtă în conformitate cu dispozițiile pct. 1 al Notei din cadrul Capitolului II din Anexa VI la Legea cadru nr. 284/2010, dispoziții ce au în vedere vechimea integrală în funcția de grefier, începând cu data de 7 martie 1994, incluzând atât perioada cât și-a desfășurat activitatea ca grefier cu studii medii, cât și perioada în care a deținut funcția de grefier cu studii superioare.

Așadar, la data de 1 aprilie 2014, reclamanta avea o vechime în funcție de 20 de ani, fiind îndeplinite condițiile legale pentru trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție, aceea de "peste 20 ani", impunându-se ca, începând cu data de 1 aprilie 2014, drepturile salariale să-i fie calculate prin raportare la noua tranșă de vechime în funcție.

În concluzie, cu respectarea soluției de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că vechimea în funcție a reclamantei a fost greșit calculată pe baza prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010. Această vechime în funcție se calculează conform pct. 1 al Notei din Capitolul II din Anexa VI a Legii, având în vedere vechimea integrală în funcția de grefier.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că va dispune, în temeiul art. 496 din același act normativ, admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea sentinței atacate și, rejudecând, va admite contestația reclamantei împotriva Hotărârii nr. 34 din 20 mai 2014 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Galați, pe care o va anula, obligând intimata-pârâtă Curtea de Apel Galați să stabilească drepturile salariale ale reclamantei începând cu data de 1 aprilie 2014, potrivit tranșei de vechime în funcție de peste 20 de ani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 2598 din 3 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, admite cererea formulată de reclamanta A..

Anulează Hotărârea nr. 34 din 20 mai 2014 emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați.

Obligă pârâta Curtea de Apel Galați să procedeze la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantei, începând cu data de 1 aprilie 2014, potrivit tranșei de vechime în funcție de peste 20 de ani.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM