ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 524/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 4259/2/2013, reclamanta M.D.B., a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 32 din 16 mai 2013 emisă de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați. Prin sentința nr. 3206 din data de 22 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins plângerea formulată de reclamanta M.D.B., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați, ca neîntemeiată. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta M.D.B.

a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta-reclamantă a susținut în esență că atât instanța de fond cât și intimata interpretează greșit dispozițiile Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Astfel, a susținut recurenta că prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 284/2010 potrivit cărora la calculul vechimii în specialitate se ia în considerare și cel mult jumătate din timpul cât personalul cu studii superioare a ocupat funcții medii de specialitate, nu se aplică la calculul vechimii în funcții auxiliare de specialitate.

Din nota nr. 1 la anexa cu coeficienții de ierarhizare rezultă că vechimea în funcție (în raport de care se dispune trecerea într-o altă tranșă de vechime) este vechimea în funcții auxiliare de specialitate, indiferent de funcție (grefier, grefier arhivar, grefier-registrator, etc.) sau de studii (medii sau superioare juridice). Potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora salariile de bază se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcția deținută (grefier, grefier arhivar, grefier-registrator, etc.) cu nivelul studiilor (medii sau superioare) cu vechimea în specialitate, precum și cu nivelul instanței) rezultând că aceste elemente, printre care și vechimea în specialitate se au în vedere la stabilirea gradelor sau treptelor.

Consideră recurenta că prin neluarea în considerare a vechimii totale în funcții auxiliare de specialitate i se produce un prejudiciu întrucât, pe de o parte, la stabilirea gradului i s-a luat în calcul doar jumătate din timpul lucrat ca grefier cu studii medii iar pe de altă parte la stabilirea vechimii în funcții auxiliare de specialitate i-a fost luată în calcul doar jumătate din acest timp. Intimatul Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond susținând în esență că la stabilirea vechimii în funcție se aplică prevederilor art. 18 alin. (2) capitolul VIII, secțiunea a 4-a din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, având în vedere considerentele expuse în continuare. Potrivit notei nr. 2 la anexele O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, act normativ abrogat în prezent, grefierii care au ocupat funcții medii de specialitate în calculul vechimii în specialitate, se poate lua în considerare și cel mult jumătate din timpul cât a lucrat în funcțiile respective.

Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a preluat aceste dispoziții legale anterioare, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2), cap. VIII Secțiune a 4-a stabilind că pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu studii superioare, care a ocupat funcții medii de specialitate, în calculul vechimii în specialitate se ia în considerare și cel mult jumătate din timpul lucrat în funcțiile respective. Potrivit notei 1 la anexa nr. IV din Legea cadru, prin vechime în funcție, în sensul prezentei anexe, se înțelege vechimea în funcții auxiliare de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor iar vechimea în funcție se calculează potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea cadru.

Instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și aplicare a acestor dispoziții legale reținând că în speță recurentei-reclamante i-au fost aplicate dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea cadru pentru stabilirea vechimii în funcție, aceasta beneficiind în mod corect de un spor de vechime în muncă de 25% corespunzător vechimii în muncă de peste 20 de ani și un spor de fidelitate de 15%, corespunzător vechimii în funcție între 15-20 ani.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea reclamantei împotriva Hotărârii nr. 32 din 16 mai 2013 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Galați prin care a fost soluționată, contestația împotriva modului de stabilire a cuantumului brut al salariului de bază, începând cu data de 01 aprilie 2013. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.D.B. împotriva sentinței nr. 3206 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2015.