ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 524/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 524/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, sub nr. 4259/2/2013, reclamanta M.D.B., a formulat
plângere împotriva Hotărârii nr. 32 din 16 mai 2013 emisă de Colegiul de conducere
al Curții de Apel Galați.
Prin
sentința nr. 3206 din data de 22 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins
plângerea formulată de reclamanta M.D.B., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul
de Conducere al Curții de Apel Galați, ca neîntemeiată.
Împotriva
hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta M.D.B. a formulat recurs,
criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, invocând în
drept dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
În
dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta-reclamantă a susținut în
esență că atât instanța de fond cât și intimata interpretează greșit dispozițiile
Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri
publice.
Astfel,
a susținut recurenta că prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 284/2010
potrivit cărora la calculul vechimii în specialitate se ia în considerare și
cel mult jumătate din timpul cât personalul cu studii superioare a ocupat funcții
medii de specialitate, nu se aplică la calculul vechimii în funcții auxiliare
de specialitate.
Din
nota nr. 1 la anexa cu coeficienții de ierarhizare rezultă că vechimea în
funcție (în raport de care se dispune trecerea într-o altă tranșă de vechime)
este vechimea în funcții auxiliare de specialitate, indiferent de funcție
(grefier, grefier arhivar, grefier-registrator, etc.) sau de studii (medii sau superioare
juridice).
Potrivit
dispozițiilor art. 17 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora
salariile de bază se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcția
deținută (grefier, grefier arhivar, grefier-registrator, etc.) cu nivelul
studiilor (medii sau superioare) cu vechimea în specialitate, precum și cu
nivelul instanței) rezultând că aceste elemente, printre care și vechimea în
specialitate se au în vedere la stabilirea gradelor sau treptelor.
Consideră
recurenta că prin neluarea în considerare a vechimii totale în funcții auxiliare
de specialitate i se produce un prejudiciu întrucât, pe de o parte, la
stabilirea gradului i s-a luat în calcul doar jumătate din timpul lucrat ca
grefier cu studii medii iar pe de altă parte la stabilirea vechimii în funcții
auxiliare de specialitate i-a fost luată în calcul doar jumătate din acest
timp.
Intimatul
Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați a formulat întâmpinare prin care
a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică
a sentinței instanței de fond susținând în esență că la stabilirea vechimii în
funcție se aplică prevederilor art. 18 alin. (2) capitolul VIII, secțiunea a
4-a din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit
din fondurile publice.
Examinând
sentința atacată în raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente
în cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat,
având în vedere considerentele expuse în continuare.
Potrivit
notei nr. 2 la anexele O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului din cadrul
instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din
cadrul altor unități din sistemul justiției, act normativ abrogat în prezent,
grefierii care au ocupat funcții medii de specialitate în calculul vechimii în
specialitate, se poate lua în considerare și cel mult jumătate din timpul cât a
lucrat în funcțiile respective.
Legea
cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din
fonduri publice a preluat aceste dispoziții legale anterioare, potrivit dispozițiilor
art. 18 alin. (2), cap. VIII Secțiune a 4-a stabilind că pentru personalul auxiliar
de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe
lângă acestea, cu studii superioare, care a ocupat funcții medii de
specialitate, în calculul vechimii în specialitate se ia în considerare și cel
mult jumătate din timpul lucrat în funcțiile respective.
Potrivit
notei 1 la anexa nr. IV din Legea cadru, prin vechime în funcție, în sensul
prezentei anexe, se înțelege vechimea în funcții auxiliare de specialitate din
cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor iar vechimea în funcție se
calculează potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea cadru.
Instanța
de control judiciar constată că judecătorul fondului a făcut o corectă
interpretare și aplicare a acestor dispoziții legale reținând că în speță
recurentei-reclamante i-au fost aplicate dispozițiile art. 18 alin. (2) din
Legea cadru pentru stabilirea vechimii în funcție, aceasta beneficiind în mod
corect de un spor de vechime în muncă de 25% corespunzător vechimii în muncă de
peste 20 de ani și un spor de fidelitate de 15%, corespunzător vechimii în
funcție între 15-20 ani.
Prin
urmare, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins ca
neîntemeiată plângerea reclamantei împotriva Hotărârii nr. 32 din 16 mai 2013 a
Colegiului de conducere al Curții de Apel Galați prin care a fost soluționată,
contestația împotriva modului de stabilire a cuantumului brut al salariului de
bază, începând cu data de 01 aprilie 2013.
Având
în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea atacată
este legală și temeinică, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut
de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și în temeiul
dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul formulat, ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de M.D.B. împotriva sentinței nr. 3206 din 22 octombrie 2013 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 10 februarie 2015.