ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1490/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11 martie 2013, sub nr. 1887/2/2013, reclamanta D.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 4 din 7 februarie 2013 emisă de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați, să se constate că are o vechime în funcție de peste 20 de ani și să fie obligat pârâtul să-i stabilească drepturile salariale, începând cu data de 1 decembrie 2012, potrivit acestei tranșe de vechime în funcție.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2654 din 18 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2654 din 18 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta D.C., susținând că este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, pentru următoarele motive: Și-a desfășurat activitatea ca grefier cu studii medii începând cu data de 23 noiembrie 1992 până la data de 1 octombrie 2007, când a fost promovată în funcția de grefier cu studii superioare, astfel că la data de 23 noiembrie 2012 avea o vechime în funcții auxiliare de specialitate de 20 de ani și o vechime în specialitate de 12 ani 7 luni (compusă din perioada cât a lucrat ca grefier cu studii superioare plus jumătate din perioada în care a lucrat ca grefier cu studii medii).

Prin hotărârea nr. 4 din 7 februarie 2013 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Galați i s-a respins contestația ca nefondată, reținându-se că are o vechime în specialitate de 20 de ani și 2 luni și o vechime în funcția de grefier cu studii superioare de 12 ani și 2 luni. Totodată, s-a apreciat că vechimea în funcție se calculează potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Anexa nr. 6 la Legea - cadru nr. 284/2010. În mod eronat prima instanță a respins cererea ca neîntemeiată, reținându-se că, în privința salarizării personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, Legea nr. 284/2010 echivalează noțiunile de vechime în funcție și vechime în specialitate. Nu rezultă de nicăieri că Legea nr. 284/2010 echivalează noțiunea de „vechime în funcții auxiliare de specialitate” cu noțiunea de „vechime în specialitate”.

Dacă ar fi fost așa, nu ar mai fi fost folosite în cuprinsul legii cele două noțiuni, ci doar una singură. De asemenea, dacă cele două noțiuni sunt echivalente, este de neînțeles de ce pârâtul le calculează diferit (chiar dacă le confundă), în sensul că spune că vechimea în specialitate este de 20 de ani și 2 luni, iar vechimea în funcția de grefier este de 12 ani și 2 luni. Din nota nr. 1 la anexa cu coeficienții de ierarhizare rezultă foarte clar că vechimea în funcție (în raport de care se dispune trecerea într-o altă tranșe de vechime) este vechimea în funcții auxiliare de specialitate, indiferent de funcție (grefier, grefier - arhivar, grefier - registrator) sau de studii (medii sau superioare juridice).

Prima instanță dă o interpretare eronată și dispozițiilor art. 17 alin. (1), text de lege pe care îl redă trunchiat, reținând că salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate s-ar stabili printre altele, în raport cu vechimea în specialitate, când, de fapt, textul prevede că salariile de bază se stabilesc pe grade sau trepte profesionale. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că enumerarea făcută de legiuitor este limitativă, și nu exemplificativă. Potrivit art. 18 alin. (2), la calculul vechimii în specialitate se ia în considerare și cel mult jumătate din timpul cât personalul cu studii superioare a ocupat funcții de specialitate, deci nu la calculul vechimii în funcții auxiliare de specialitate.

Dacă legiuitorul s-ar fi referit în acest text de lege la vechimea în funcție ar fi precizat expres acest lucru, așa cum precizează la art. 18 alin. (1) pentru specialiști IT care fac parte din personalul auxiliar de specialitate. Urmare a demersurilor efectuate cu privire la modul de salarizare al grefierilor la celelalte curți de apel, a ajuns la concluzia că doar la Curtea de Apel Galați nu se ia în calcul la stabilirea salariilor întreaga vechime în funcții auxiliare de specialitate. În concluzie, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010), recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 2654 din 18 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

3. Apărările formulate în cauză Curtea de Apel Galați a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele motive: Potrivit art. 18 alin. (2), Capitolul VIII, secțiunea a 4-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu studii superioare, care au ocupat funcții medii de specialitate, în calculul vechimii în specialitate se ia în considerare și cel mult jumătate din timpul cât a lucrat în funcțiile respective. Potrivit notei 1 la anexa nr. VI din Legea - cadru, prin vechime în funcție în sensul prezentei anexe, se înțelege vechimea în funcții auxiliare de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor.

Vechimea în funcție se calculează potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea-cadru. Prin urmare, vechimea în funcție este, în cazul recurentei, jumătate din vechimea de grefier cu studii medii, până la data de 01 octombrie 2007, data când a promovat din funcția de grefier cu studii superioare juridice, la care se adaugă vechimea în funcția de grefier cu studii superioare de la data promovării. 4. Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2014, recursul a fost admis în principiu, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Reclamanta D.C. a supus controlului de legalitate, în condițiile art. 7, Cap. VIII, anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modalitatea de stabilire a drepturilor salariale prin decizia nr. 193 din 1 decembrie 2012 emisă de Președintele Curții de Apel Galați, menținută prin hotărârea nr. 4 din 7 februarie 2013 emisă de Colegiului de conducere al Curții de Apel Galați. Potrivit susținerilor părților și datelor existente în documentația care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate, reclamanta a fost numită în funcția de grefier cu studii medii la data de 23 noiembrie 1992, iar la data de 01 octombrie 2007 a fost numită în funcția de grefier cu studii superioare.

Cauza litigiului dedusă judecății este reprezentată de modul de calcul privind vechimea în funcție avută în vedere la trecerea în tranșa de vechime de „peste 20 ani” și la stabilirea noului cuantum al drepturilor salariale. În opinia reclamantei, vechimea în funcție se calculează potrivit pct. 1 al notei din cadrul Capitolului II, Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010 și include vechimea în funcții auxiliare de specialitate, indiferent de funcție (grefier, grefier-arhivar, grefier registrator) sau de studii (medii sau superioare). Astfel, reclamanta susține că la data de 23 noiembrie 2012 avea o vechime în funcție de 20 de ani și că, începând cu data de 1 decembrie 2012 trebuia să se dispună trecerea într-o altă tranșă de vechime, aceea de „peste 20 ani” și să se procedeze la stabilirea în raport de aceasta a noului cuantum al drepturilor salariale.

În sensul interpretării pe care reclamanta o dă noțiunii de „vechime în funcție” este atât punctul de vedere exprimat de Ministerul Justiției, în calitate de ordonator de credite, prin adresa din 24 februarie 2014, cât și opiniile exprimate de Curțile de Apel Bacău, Oradea, Suceava, Timișoara, Brașov, Iași, Constanța, Ala-Iulia și Cluj, care au avut în vedere la calculul vechimii în funcție pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, vechimea în funcțiile prevăzute la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, atât cele cu studii superioare, cât și cele cu studii medii, calculată integral.

Prin hotărârea recurată, prima instanță a validat interpretarea pe care Curtea de Apel Galați și Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați o dau noțiunii de „vechime în funcție”, reținând că aceasta se calculează potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010 și că, în cazul reclamantei, vechimea în funcție este de jumătate din vechimea în funcția de grefier cu studii medii, până la data de 01 octombrie 2007 (când a promovat în funcția de grefier cu studii superioare), la care se adaugă vechimea în funcția de grefier cu studii superioare de la data promovării. În concluzie, atât autoritatea pârâtă, cât și prima instanță au reținut că reclamanta are o vechime în specialitate de 20 de ani și 2 luni și o vechime în funcție de grefier cu studii superioare de 12 ani și 9 luni.

Argumentul decisiv pe care prima instanță și-a fundamentat hotărârea pronunțată este acela că, în privința salarizării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, Legea-cadru nr. 284/2010 echivalează noțiunile de vechime în funcție și vechime în specialitate. În opinia Înaltei Curți, aprecierea judecătorului fondului este lipsită de temei legal, întrucât nu există nicio normă legală aplicabilă salarizării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești care să susțină o astfel de interpretare. Dimpotrivă, Legea-cadru nr. 284/2010 utilizează atât noțiunea de „vechime în funcție”, cât și noțiunea de „vechime în specialitate”, însă cu un conținut diferit.

Vechimea în funcție este definită expres de lege, la pct. 1 al notei din cadrul Capitolului II din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, ca fiind „vechimea în funcții auxiliare de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor”. În schimb, vechimea în specialitate constituie unul dintre elementele avute în vedere la stabilirea gradelor sau treptelor profesionale, alături de funcția deținută, nivelul studiilor și nivelul instanței.

În acest sens sunt prevederile art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, care au următorul conținut: „(1) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcția deținută, cu nivelul studiilor, cu vechimea în specialitate, precum și cu nivelul instanței sau al parchetului, după caz”.

În plus, art. 18 alin. (2) din același act normativ prevede că: „(2) Pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu studii superioare, care au ocupat funcții medii de specialitate, în calculul vechimii în specialitate se ia în considerare și cel mult jumătate din timpul cât a lucrat în funcțiile respective”. Se observă că art. 18 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 conține precizări referitoare la modalitatea de calcul a vechimii în specialitate în situația personalului auxiliar de specialitate cu studii superioare, care anterior a ocupat funcții medii de specialitate, și nicidecum referiri la modalitatea de calcul pentru vechimea în funcție, element avut în vedere la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcțiile de specialitate.

În cazul reclamantei, vechimea în funcție trebuia calculată de autoritatea pârâtă în conformitate cu dispozițiile pct. 1 al notei din cadrul Capitolului II din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, dispoziții ce au în vedere vechimea integrală în funcția de grefier, începând cu data de 23 noiembrie 2002, incluzând atât perioada cât și-a desfășurat activitatea ca grefier cu studii medii, cât și perioada în care a deținut funcția de grefier cu studii superioare. Așadar, la data de 23 noiembrie 2012, reclamanta avea o vechime în funcție de 20 de ani, fiind îndeplinite condițiile legale pentru trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție, aceea de „peste 20 ani”, impunându-se ca, începând cu data de 01 decembrie 2012, drepturile salariale să-i fie calculate prin raportare la noua tranșă de vechime în funcție.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010), astfel că va dispune, în temeiul art. 496 din același act normativ, admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea sentinței nr. 2654 din 18 septembrie 2013, admiterea cererii reclamantei, anularea hotărârii nr. 4 din 7 februarie 2013 și a deciziei nr. 193 din 4 decembrie 2012 și obligarea pârâtului să procedeze la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantei, începând cu data de 1 decembrie 2012, potrivit tranșei de vechime în funcție de peste 20 de ani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta D.C. împotriva sentinței nr. 2654 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Admite cererea formulată de reclamanta D.C. Anulează hotărârea nr. 4 din 7 februarie 2013 emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați și decizia nr. 193 din 4 decembrie 2012 emisă de Președintele Curții de Apel Galați. Obligă pârâtul să procedeze la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantei, începând cu data de 1 decembrie 2012, potrivit tranșei de vechime în funcție de peste 20 de ani. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2015.