ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1490/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1490/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

litigiului dedus judecății

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 11 martie 2013, sub nr. 1887/2/2013,

reclamanta D.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de conducere

al Curții de Apel Galați, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să

se dispună anularea hotărârii nr. 4 din 7 februarie 2013 emisă de Colegiul de

conducere al Curții de Apel Galați, să se constate că are o vechime în funcție

de peste 20 de ani și să fie obligat pârâtul să-i stabilească drepturile

salariale, începând cu data de 1 decembrie 2012, potrivit acestei tranșe de

vechime în funcție.

Prin sentința civilă nr. 2654 din 18

septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

în cauză

Împotriva sentinței civile

nr. 2654 din 18 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta D.C., susținând

că este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, pentru următoarele motive:

Și-a desfășurat activitatea

ca grefier cu studii medii începând cu data de 23 noiembrie 1992 până la data de

1 octombrie 2007, când a fost promovată în funcția de grefier cu studii superioare,

astfel că la data de 23 noiembrie 2012 avea o vechime în funcții auxiliare de specialitate

de 20 de ani și o vechime în specialitate de 12 ani 7 luni (compusă din perioada

cât a lucrat ca grefier cu studii superioare plus jumătate din perioada în care

a lucrat ca grefier cu studii medii).

Prin hotărârea nr. 4 din

7 februarie 2013 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Galați i s-a respins

contestația ca nefondată, reținându-se că are o vechime în specialitate de 20 de

ani și 2 luni și o vechime în funcția de grefier cu studii superioare de 12 ani

și 2 luni. Totodată, s-a apreciat că vechimea în funcție se calculează potrivit

dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Anexa nr. 6 la Legea - cadru nr. 284/2010.

În mod eronat prima instanță

a respins cererea ca neîntemeiată, reținându-se că, în privința salarizării personalului

auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, Legea nr. 284/2010 echivalează noțiunile

de vechime în funcție și vechime în specialitate.

Nu rezultă de nicăieri

că Legea nr. 284/2010 echivalează noțiunea de „vechime în funcții auxiliare de specialitate”

cu noțiunea de „vechime în specialitate”. Dacă ar fi fost așa, nu ar mai fi fost

folosite în cuprinsul legii cele două noțiuni, ci doar una singură.

De asemenea, dacă cele

două noțiuni sunt echivalente, este de neînțeles de ce pârâtul le calculează diferit

(chiar dacă le confundă), în sensul că spune că vechimea în specialitate este de

20 de ani și 2 luni, iar vechimea în funcția de grefier este de 12 ani și 2 luni.

Din nota nr. 1 la anexa

cu coeficienții de ierarhizare rezultă foarte clar că vechimea în funcție (în raport

de care se dispune trecerea într-o altă tranșe de vechime) este vechimea în funcții

auxiliare de specialitate, indiferent de funcție (grefier, grefier - arhivar, grefier

- registrator) sau de studii (medii sau superioare juridice).

Prima instanță dă o interpretare

eronată și dispozițiilor art. 17 alin. (1), text de lege pe care îl redă trunchiat,

reținând că salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate s-ar stabili

printre altele, în raport cu vechimea în specialitate, când, de fapt, textul prevede

că salariile de bază se stabilesc pe grade sau trepte profesionale.

Din interpretarea acestui

text de lege rezultă că enumerarea făcută de legiuitor este limitativă, și nu exemplificativă.

Potrivit art. 18

alin. (2), la calculul vechimii în specialitate se ia în considerare și cel mult

jumătate din timpul cât personalul cu studii superioare a ocupat funcții de specialitate,

deci nu la calculul vechimii în funcții auxiliare de specialitate.

Dacă legiuitorul s-ar

fi referit în acest text de lege la vechimea în funcție ar fi precizat expres acest

lucru, așa cum precizează la art. 18 alin. (1) pentru specialiști IT care fac parte

din personalul auxiliar de specialitate.

Urmare a demersurilor

efectuate cu privire la modul de salarizare al grefierilor la celelalte curți de

apel, a ajuns la concluzia că doar la Curtea de Apel Galați nu se ia în calcul la

stabilirea salariilor întreaga vechime în funcții auxiliare de specialitate.

În concluzie, pentru motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010), recurenta

a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 2654 din 18

septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum

a fost formulată.

în cauză

Curtea de Apel Galați

a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat și menținerea

hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 18

alin. (2), Capitolul VIII, secțiunea a 4-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind

salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pentru personalul

auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor

de pe lângă acestea, cu studii superioare, care au ocupat funcții medii de specialitate,

în calculul vechimii în specialitate se ia în considerare și cel mult jumătate din

timpul cât a lucrat în funcțiile respective.

Potrivit notei 1 la anexa

nr. VI din Legea - cadru, prin vechime în funcție în sensul prezentei anexe, se

înțelege vechimea în funcții auxiliare de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești

și parchetelor.

Vechimea în funcție se

calculează potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea-cadru.

Prin urmare, vechimea

în funcție este, în cazul recurentei, jumătate din vechimea de grefier cu studii

medii, până la data de 01 octombrie 2007, data când a promovat din funcția de grefier

cu studii superioare juridice, la care se adaugă vechimea în funcția de grefier

cu studii superioare de la data promovării.

în recurs

În cauză a fost întocmit

raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de

ședință din data de 25 noiembrie 2014, recursul a fost admis în principiu, în baza

dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată,

prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și

de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat,

pentru considerentele ce urmează.

Reclamanta D.C. a supus

controlului de legalitate, în condițiile art. 7, Cap. VIII, anexa VI la Legea-cadru

nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,

modalitatea de stabilire a drepturilor salariale prin decizia nr. 193 din 1 decembrie

2012 emisă de Președintele Curții de Apel Galați, menținută prin hotărârea nr. 4

din 7 februarie 2013 emisă de Colegiului de conducere al Curții de Apel Galați.

Potrivit susținerilor

părților și datelor existente în documentația care a stat la baza emiterii actelor

administrative contestate, reclamanta a fost numită în funcția de grefier cu studii

medii la data de 23 noiembrie 1992, iar la data de 01 octombrie 2007 a fost numită

în funcția de grefier cu studii superioare.

Cauza litigiului dedusă

judecății este reprezentată de modul de calcul privind vechimea în funcție avută

în vedere la trecerea în tranșa de vechime de „peste 20 ani” și la stabilirea noului

cuantum al drepturilor salariale.

În opinia reclamantei,

vechimea în funcție se calculează potrivit pct. 1 al notei din cadrul Capitolului

II, Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010 și include vechimea în funcții auxiliare

de specialitate, indiferent de funcție (grefier, grefier-arhivar, grefier registrator)

sau de studii (medii sau superioare).

Astfel, reclamanta susține

că la data de 23 noiembrie 2012 avea o vechime în funcție de 20 de ani și că, începând

cu data de 1 decembrie 2012 trebuia să se dispună trecerea într-o altă tranșă de

vechime, aceea de „peste 20 ani” și să se procedeze la stabilirea în raport de aceasta

a noului cuantum al drepturilor salariale.

În sensul interpretării

pe care reclamanta o dă noțiunii de „vechime în funcție” este atât punctul de vedere

exprimat de Ministerul Justiției, în calitate de ordonator de credite, prin adresa

din 24 februarie 2014, cât și opiniile exprimate de Curțile de Apel Bacău, Oradea,

Suceava, Timișoara, Brașov, Iași, Constanța, Ala-Iulia și Cluj, care au avut în

vedere la calculul vechimii în funcție pentru personalul auxiliar de specialitate

al instanțelor judecătorești, vechimea în funcțiile prevăzute la art. 3 alin. (2)

din Legea nr. 567/2004, atât cele cu studii superioare, cât și cele cu studii medii,

calculată integral.

Prin hotărârea recurată,

prima instanță a validat interpretarea pe care Curtea de Apel Galați și Colegiul

de conducere al Curții de Apel Galați o dau noțiunii de „vechime în funcție”, reținând

că aceasta se calculează potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Anexa VI la

Legea-cadru nr. 284/2010 și că, în cazul reclamantei, vechimea în funcție este de

jumătate din vechimea în funcția de grefier cu studii medii, până la data de 01

octombrie 2007 (când a promovat în funcția de grefier cu studii superioare), la

care se adaugă vechimea în funcția de grefier cu studii superioare de la data promovării.

În concluzie, atât autoritatea

pârâtă, cât și prima instanță au reținut că reclamanta are o vechime în specialitate

de 20 de ani și 2 luni și o vechime în funcție de grefier cu studii superioare de

12 ani și 9 luni.

Argumentul decisiv pe

care prima instanță și-a fundamentat hotărârea pronunțată este acela că, în privința

salarizării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești,

Legea-cadru nr. 284/2010 echivalează noțiunile de vechime în funcție și vechime

în specialitate.

În opinia Înaltei Curți,

aprecierea judecătorului fondului este lipsită de temei legal, întrucât nu există

nicio normă legală aplicabilă salarizării personalului auxiliar de specialitate

din cadrul instanțelor judecătorești care să susțină o astfel de interpretare.

Dimpotrivă, Legea-cadru

nr. 284/2010 utilizează atât noțiunea de „vechime în funcție”, cât și noțiunea de

„vechime în specialitate”, însă cu un conținut diferit.

Vechimea în funcție este

definită expres de lege, la pct. 1 al notei din cadrul Capitolului II din Anexa

VI la Legea-cadru nr. 284/2010, ca fiind „vechimea în funcții auxiliare de specialitate

din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor”.

În schimb, vechimea în

specialitate constituie unul dintre elementele avute în vedere la stabilirea gradelor

sau treptelor profesionale, alături de funcția deținută, nivelul studiilor și nivelul

instanței.

În acest sens sunt prevederile

art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, care au următorul conținut:

„(1) Salariile de bază

pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor judecătorești

și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea

nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor

judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările

ulterioare, se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcția

deținută, cu nivelul studiilor, cu vechimea în specialitate, precum și cu nivelul

instanței sau al parchetului, după caz”.

În plus, art. 18

alin. (2) din același act normativ prevede că:

„(2) Pentru personalul

auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor

de pe lângă acestea, cu studii superioare, care au ocupat funcții medii de specialitate,

în calculul vechimii în specialitate se ia în considerare și cel mult jumătate din

timpul cât a lucrat în funcțiile respective”.

Se observă că art. 18

alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 conține precizări referitoare la modalitatea

de calcul a vechimii în specialitate în situația personalului auxiliar de specialitate

cu studii superioare, care anterior a ocupat funcții medii de specialitate, și nicidecum

referiri la modalitatea de calcul pentru vechimea în funcție, element avut în vedere

la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcțiile de specialitate.

În cazul reclamantei,

vechimea în funcție trebuia calculată de autoritatea pârâtă în conformitate cu dispozițiile

pct. 1 al notei din cadrul Capitolului II din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010,

dispoziții ce au în vedere vechimea integrală în funcția de grefier, începând cu

data de 23 noiembrie 2002, incluzând atât perioada cât și-a desfășurat activitatea

ca grefier cu studii medii, cât și perioada în care a deținut funcția de grefier

cu studii superioare.

Așadar, la data de 23

noiembrie 2012, reclamanta avea o vechime în funcție de 20 de ani, fiind îndeplinite

condițiile legale pentru trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție, aceea

de „peste 20 ani”, impunându-se ca, începând cu data de 01 decembrie 2012, drepturile

salariale să-i fie calculate prin raportare la noua tranșă de vechime în funcție.

În concluzie, pentru toate

considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe a fost

dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut

de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010), astfel că va dispune, în temeiul

art. 496 din același act normativ, admiterea recursului declarat de reclamantă,

casarea sentinței nr. 2654 din 18 septembrie 2013, admiterea cererii reclamantei,

anularea hotărârii nr. 4 din 7 februarie 2013 și a deciziei nr. 193 din 4 decembrie

2012 și obligarea pârâtului să procedeze la stabilirea drepturilor salariale cuvenite

reclamantei, începând cu data de 1 decembrie 2012, potrivit tranșei de vechime în

funcție de peste 20 de ani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta D.C. împotriva sentinței nr. 2654 din 18 septembrie 2013 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite cererea formulată

de reclamanta D.C.

Anulează hotărârea

nr. 4 din 7 februarie 2013 emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați

și decizia nr. 193 din 4 decembrie 2012 emisă de Președintele Curții de Apel Galați.

Obligă pârâtul să procedeze la stabilirea drepturilor

salariale cuvenite reclamantei, începând cu data de 1 decembrie 2012, potrivit tranșei

de vechime în funcție de peste 20 de ani.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie

2015.