ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2532/2017

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 decembrie 2014, reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, anularea în parte a actului administrativ nr. 11894 din 12 martie 2014 emis de pârât, în ceea ce privește excluderea de la rambursare a cheltuielilor cu dotările apreciate ca fiind neeligibile în cadrul cererii de rambursare nr. 17 aferentă contractului de finanțare cod SMIS 1590 încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2007 - 2013 pentru proiectul "Revitalizarea Cetății Oradea în vederea introducerii în circuitul turistic: Cetatea Oradea, complex turistic european-Etapa I."

Prin Sentința civilă nr. 41 din 24 februarie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea reclamantului Municipiul Oradea, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 41 din 21 februarie 2015 a Curții de Apel Oradea a formulat recurs reclamantul Municipiul Oradea, criticând hotărârea atacată pentru motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Recurentul arătă că acele cheltuieli cu mobilierul, a căror contravaloare a fost refuzată la rambursare, se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile efectuate pentru dotări de specialitate, fiind cuprinse în bugetul proiectului, anexă la contractul de finanțare încheiat și încadrându-se în prevederile art. 5 alin. (5) din Ordinul nr. 144/2008. Sunt invocate și prevederile Ordinului nr. 185/621/2008 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție 5.1 al Axei prioritare "Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului" din cadrul POR 2007 - 2013.

În altă ordine de idei, și în ipoteza în care s-ar reține că nu au fost respectate dispozițiile Ordinului nr. 144/2008, afirmă că, prin încheierea contractului de finanțare, autoritatea de management a acceptat că toate cheltuielile cuprinse în bugetul proiectului sunt cheltuieli eligibile.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 17 mai 2017, completul de filtru a respins excepția nulității recursului, a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

5.2 Alte aspecte procesuale

Înalta Curte a luat act de schimbarea de denumire a autorității pârâte, în raport de dispozițiile art. 12 din O.U.G. nr. 1/2017, potrivit cărora Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice a fost reorganizat, cu preluarea activității Ministerului Fondurilor Europene.

Pe cale de consecință, s-a dispus conceptarea în cauză, în calitate de intimat-pârât, a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând motivele de recurs formulate, prin raportare la sentința recurată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.

Instanța de fond a respins cererea reclamantului, confirmând excluderea de la rambursare a cheltuielilor cuprinse în factura nr. 821 din 22 ianuarie 2014. Aceste cheltuieli corespund achiziției de mobilier pentru dotarea a două corpuri administrative ale cetății Oradea, la care se referă proiectul finanțat, denumit "Revitalizarea Cetății Oradea în vederea introducerii în circuitul turistic: Cetatea Oradea - Complex Turistic European - Etapa I".

Caracterul neeligibil al acestor cheltuieli a fost corect stabilit, ele neîntrunind condițiile prevăzute de Ordinul comun al Ministrului Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuinței nr. 144 din 7 februarie 2008 și al Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 580 din 27 februarie 2008.

Potrivit art. 5 alin. (5) din Ordin, sunt cheltuieli eligibile exclusiv cele efectuate pentru dotări de specialitate, care cuprind dotări interioare (instalații, echipamente și dotări pentru asigurarea condițiilor de climatizare, siguranță la foc, antiefracție) și dotări pentru expunerea și protecția patrimoniului cultural mobil și imobil.

Recurentul susține fără temei că dotările pentru Corpurile G și I reprezentând Administrația Cetății și Consorțiul Cultural, dotări constând în birouri, dulapuri, rafturi, banchetă, etajeră, se încadrează în categoria dotărilor de specialitate la care se referă ordinul menționat.

Dată fiind enumerarea legală a dotărilor de specialitate, rezultă cu evidență că cheltuielile cu dotările cu bunuri de uz comun nu se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile.

Ordinul nr. 185/621/2008 invocat în cadrul recursului nu este aplicabil domeniului major de intervenție "Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, crearea și modernizarea infrastructurilor conexe", în cadrul axei prioritare "Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului" din cadrul POR 2007 - 2013, în cadrul căruia a obținut finanțarea recurentul-reclamant. Acest Ordin, reglementând aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea și echiparea infrastructurii educaționale preuniversitare, universitare și a infrastructurii pentru formare profesională continuă" în cadrul axei prioritare "Îmbunătățirea infrastructurii sociale" din cadrul Programului operațional regional 2007 - 2013, prevederile sale sunt nerelevante în cauză.

A doua critică din recurs se referă la forța obligatorie a contractului de finanțare, recurenta arătând că de vreme ce s-a încheiat contractul, care are drept anexă bugetul proiectului, cuprinzând cheltuielile cu dotările anterior menționate, acestea au caracter eligibil, conform contractului.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate întrucât pentru a fi declarate eligibile, cheltuielile trebuie nu numai să fie menționate în bugetul proiectului, ci și să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 și de art. 5 alin. (5) din Ordinul nr. 144/580/2008.

Acest aspect rezultă din chiar prevederile art. 3 alin. (2) coroborate cu prevederile art. 5 alin. (1) și (2) ale Contractului de finanțare nr. 364 din 11 iunie 2009, care stipulează că sunt considerate eligibile cheltuielile care sunt cuprinse în bugetul proiectului și, în același timp, îndeplinesc condițiile prevăzute de actele normative anterior menționate.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că nu există motive de reformare a sentinței conform art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul Oradea, prin Primarul Municipiului Oradea, împotriva Sentinței civile nr. 41 din 24 februarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM