ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2501/2017

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, obligarea pârâtului să declasifice și să-i comunice prin instanță următoarele acte administrative: OZU (ordinul de zi pe unitate) din data de 21 august 1985 al B. Alexeni, OZU (ordinul de zi pe unitate) din data de 4 octombrie 1985 al Ministerului Apărării Naționale, Ordinul de mutare nr. M.C.133 din 4 octombrie 1985 al Ministerului Apărării Naționale. A mai solicitat să i se plătească daune de întârziere în cuantum de 100 RON/zi până la data comunicării actelor.

În susținerea cererii a precizat că nu a intrat niciodată în posesia înscrisurilor menționate, deși le-a solicitat în numeroase rânduri. Menționează că prin cele 3 ordine a fost mutat disciplinar și sancționat.

În drept a invocat prevederile Legii nr. 544/2001, Legea nr. 554/2004, Hotărârea nr. 140 din 6 februarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Apărările pârâtului

Citat în cauză, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare prin care a invocat, printre altele, excepțiile necompetenței materiale și teritoriale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei și excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în ceea ce privește judecarea prezentei acțiuni, excepție invocată de către pârât, Înalta Curte reține următoarele:

Competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, potrivit dispozițiilor art. 97 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

Litigiul dedus judecății vizează, în esență, obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la comunicarea, către reclamant, a unor înscrisuri din anul 1985. Înscrisurile au fost solicitate anterior de către reclamant prin adresele nr. CR-629/2009, C. pen.-219/2016, VP 1526/2016 și VP 158/2016.

Obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie, așadar, dispozițiilor Legii nr. 544/2001, act normativ care:

- reglementează procedura de urmat pentru obținerea informațiilor solicitate [art. 6 - "(1) Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public; (2) Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal. (3) Solicitarea în scris a informațiilor de interes public cuprinde următoarele elemente: a) autoritatea sau instituția publică la care se adresează cererea; b) informația solicitată, astfel încât să permită autorității sau instituției publice identificarea informației de interes public; c) numele, prenumele și semnătura solicitantului, precum și adresa la care se solicită primirea răspunsului"],

- indică instanța competentă a soluționa acțiunile întemeiate pe dispozițiile acesteia [art. 22 alin. (1) "în cazul în care o persoana se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ, a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice"].

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile speciale, aplicabile cauzei de față și față de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM