ÎCCJ, Decizia nr. 110/2015

Asupra cererii de recurs de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 322/A din 14 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 568/59/2014 a fost

respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A.P.G. împotriva

deciziei penale nr. 519/A din 11 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția penală.

Pentru a pronunța această hotărâre Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că petentul A.P.G. a

declarat apel împotriva unei decizii pronunțate cu privire la o contestație în

anulare ce viza o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, în aceeași cale de atac a apelului.

A menționat că, potrivit art. 432 alin. (4) C.

proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar

decizia pronunțată în judecarea unui astfel de apel, cum este cea apelată de

petent, este definitivă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs

petentul A.P.G. la data de 14 octombrie 2014, Cauza a fost înregistrată pe

rolul completului de 5 judecători al Înaltei Curți la 8 mai 2015, sub nr.

1803/1/2015, fiind fixat termen la data de 14 septembrie 2015.

Examinând cererea de recurs cu prioritate în ceea

ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată

că este inadmisibilă, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare:

Potrivit art. 129 din

Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și

Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.” Așadar, posibilitatea

provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin

însăși legea fundamentală.

Dând eficiență principiului

stabilit prin art. 129 din Constituția României, precum și a celui privind liberul

acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor

determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, legea procesual penală a stabilit prin norme imperative un sistem

coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit

dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile

susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele

de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În conformitate cu textul

art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă

apelului, iar decizia pronunțată în judecarea unui astfel de apel este definitivă.

În prezenta cauză, completul

de 5 judecători, al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul

declarat de petentul A.P.G. împotriva deciziei penale nr. 322/A din 14 octombrie

2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

nr. 568/59/2014, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarant de petent

împotriva deciziei penale nr. 519/A din 11 iunie 2014 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, secția penală, hotărâre definitivă.

Instanța constată că împotriva

hotărârii penale definitive atacate în cauză a fost exercitată o cale de atac ce

nu mai este prevăzută de legea penală, aspect de natură a încălca coerența sistemului

căilor de atac reglementate de lege, dar și dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri

susceptibile a fi atacate, principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire

a ierarhiei acestora.

Or, recunoașterea unei

căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie

o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte,

în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat

la prevederile art. 408 C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de contestatorul A.P.G. împotriva deciziei penale nr. 322/A din 14 octombrie 2014,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

nr. 568/59/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga

apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

contestatorul A.P.G. împotriva deciziei penale nr. 322/A din 14 octombrie 2014,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

nr. 568/59/2014.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de

100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 septembrie

2015.