ÎCCJ, Decizia nr. 110/2015

Asupra cererii de recurs de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin decizia penală nr. 322/A din 14 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 568/59/2014 a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A.P.G. împotriva deciziei penale nr. 519/A din 11 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Pentru a pronunța această hotărâre Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că petentul A.P.G. a declarat apel împotriva unei decizii pronunțate cu privire la o contestație în anulare ce viza o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în aceeași cale de atac a apelului.

A menționat că, potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia pronunțată în judecarea unui astfel de apel, cum este cea apelată de petent, este definitivă. Împotriva acestei decizii a formulat recurs petentul A.P.G.

la data de 14 octombrie 2014, Cauza a fost înregistrată pe rolul completului de 5 judecători al Înaltei Curți la 8 mai 2015, sub nr. 1803/1/2015, fiind fixat termen la data de 14 septembrie 2015. Examinând cererea de recurs cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.” Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit prin norme imperative un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În conformitate cu textul art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia pronunțată în judecarea unui astfel de apel este definitivă. În prezenta cauză, completul de 5 judecători, al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A.P.G. împotriva deciziei penale nr. 322/A din 14 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 568/59/2014, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarant de petent împotriva deciziei penale nr. 519/A din 11 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, hotărâre definitivă.

Instanța constată că împotriva hotărârii penale definitive atacate în cauză a fost exercitată o cale de atac ce nu mai este prevăzută de legea penală, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dar și dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc.

pen. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A.P.G. împotriva deciziei penale nr. 322/A din 14 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 568/59/2014. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A.P.G. împotriva deciziei penale nr. 322/A din 14 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 568/59/2014. Obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2015.