ÎCCJ, Decizia nr. 127/2015

Asupra

cererii de apel de față;

Din

actele dosarului constată următoarele:

Prin

decizia penală nr.

892 din 7 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2212/1/2014, definitivă,

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală,

a respins, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de către contestatoarea T.C. împotriva sentinței penale din

23 mai 2014, de asemenea definitivă, pronunțată în Dosarul nr. 413/1/2014 al

aceleiași instanțe.

Împotriva

acestei decizii a formulat apel contestatoarea

T.C.

la data de 9 octombrie 2014,

dosarul fiind

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5

judecători,

sub

nr. 2364/1/2015.

Examinând

apelul cu prioritate prin prisma admisibilității căii de atac, Înalta Curte de

Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibil,

urmând a îl respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În prezenta cauză, completul de 5 judecători

al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de

contestatoarea T.C. împotriva

deciziei penale nr. 892 din 7 octombrie 2014

pronunțată în Dosarul nr. 2212/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, definitivă. Prin această decizie a fost respinsă,

ca

inadmisibilă,

contestația

în anulare formulată de apelantă privind sentința penală nr. 494 din 23 mai

2014, de asemenea definitivă, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr.

413/1/2014.

Potrivit art. 129 din Constituția României,

„împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. Așadar, posibilitatea

provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată

prin însăși legea fundamentală.

Dând eficiență principiului stabilit prin

art. 129 din Constituția României, precum și a celui privind liberul acces la

justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor

determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit prin norme

imperative un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate

în situații identice. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de

exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care

au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de

atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se

poate cere reformarea hotărârii atacate.

În conformitate cu textul art. 408 alin. (1)

C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel

numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi

atacate separat cu apel.

Totodată, p

otrivit dispozițiilor

art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este

supusă apelului.

Per

a contrario, împotriva unei decizii pronunțate în judecarea unei contestații în

anulare, legea nu prevede nicio cale de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte

condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare

a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Față

de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art.

421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C.

proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de

contestatoarea T.C.

împotriva deciziei penale nr. 892 din 7 octombrie 2014, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2212/1/2014.

În

baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta la plata sumei de 100 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, apelul formulat de apelanta contestatoare T.C. împotriva

deciziei penale nr. 892 din 7 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2212/1/2014.

Obligă

apelanta contestatoare la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2015.