ÎCCJ, Decizia nr. 109/2015

Asupra cererii de apel de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 266 din 19 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 538/2/2014, a fost

respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta I.M. împotriva

sentinței penale nr. 194/F din 22 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a II-a penală, hotărârea fiind definitivă.

Pentru a pronunța această hotărâre Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că prin sentința

penală nr. 194/F din 22 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petenta I.M. împotriva

rezoluțiilor din 2012, din 2011 și din 2009 emise de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, hotărârea fiind definitivă.

Împotriva acestei sentințe a formulat un nou

apel petenta I.M., la data de 8 mai 2015, dosarul fiind înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr.

1802/1/2015.

Examinând cererea de apel cu prioritate în

ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte, completul de 5 judecători,

constată că este inadmisibilă, urmând a o respinge pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare:

Potrivit art. 129 din

Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate

și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. Așadar,

posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești

este statuată prin însăși legea fundamentală.

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, precum și a celui

privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală,

respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a

stabilit prin norme imperative un sistem coerent al căilor de atac, același

pentru persoane aflate în situații identice. Admisibilitatea căilor de atac

este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual

penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse

examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și

motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În conformitate cu

textul art. 408 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate

cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel

numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate

separat cu apel.

În prezenta cauză, completul

de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu

apelul declarat de petenta I.M. împotriva deciziei penale nr. 266 din 19

septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 538/2/2014, prin care a fost respins, ca inadmisibil,

apelul formulat de petentă împotriva sentinței penale nr. 194/F din 22 aprilie

2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, hotărâre definitivă.

Instanța constată că

în cauză a fost exercitată calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri

penale definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de

atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri

susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul

de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual

penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest

motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a

II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen. va respinge, ca

inadmisibil, apelul declarat de petenta I.M. împotriva deciziei penale nr.

266/A din 19 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 538/2/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va

obliga apelanta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de

petenta I.M. împotriva deciziei penale nr. 266/A din 19 septembrie 2014,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

nr. 538/2/2014.

Obligă apelanta petentă la plata sumei de 100

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14

septembrie

2015

.