ÎCCJ, Decizia nr. 159/2015

Asupra cererii de apel de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin decizia penală nr. 109 din 14 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 1802/1/2015 a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta I.M. împotriva deciziei penale nr. 266/A din 19 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, hotărârea fiind definitivă. Pentru a pronunța această hotărâre Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de judecători, a constatat că prin sentința penală nr. 266 din 19 septembrie 2014, definitivă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibil apelul declarat de petenta I.M.

împotriva sentinței penale nr.194/F din 22 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Împotriva acestei sentințe a formulat un nou apel petenta I.M., la data de 29 septembrie 2015, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. 3532/1/2015. Examinând apelul, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibil, urmând a îl respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală. Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit prin norme imperative un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În conformitate cu textul art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. În prezenta cauză, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de petentă împotriva deciziei penale nr. 109 din 14 septembrie 2015, definitivă, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 1802/1/2015 , decizie prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentă împotriva deciziei penale nr. 266/A din 19 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Instanța constată că în cauză a fost exercitată calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora. Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc.

pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta I.M. împotriva deciziei penale nr. 109 din 14 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 1802/1/2015. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta I.M. împotriva deciziei penale nr. 109 din 14 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 1802/1/2015 . Obligă apelanta petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2015.