ÎCCJ, Decizia nr. 159/2015

Asupra cererii de

apel de față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin decizia penală

nr. 109 din 14 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 1802/1/2015 a fost respins,

ca inadmisibil, apelul declarat de petenta I.M. împotriva deciziei penale nr. 266/A

din 19 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, hotărârea fiind definitivă.

Pentru a pronunța

această hotărâre Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de judecători, a

constatat că prin sentința penală nr. 266 din 19 septembrie 2014, definitivă,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca

inadmisibil apelul declarat de petenta I.M. împotriva sentinței penale

nr.194/F din 22 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală.

Împotriva acestei

sentințe a formulat un nou apel petenta I.M., la data de 29 septembrie 2015,

dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul

de 5 judecători, sub nr. 3532/1/2015.

Examinând apelul, cu

prioritate în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte, completul

de 5 judecători, constată că este inadmisibil, urmând a îl respinge pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit

art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești,

părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în

condițiile legii”. Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al

hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Dând

eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, precum

și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea

fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea

procesual penală a stabilit prin norme imperative un sistem coerent al căilor

de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Admisibilitatea

căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor

legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile

a fi supuse controlului judiciar, căile de atac și ierarhia acestora, termenele

de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii

atacate.

În

conformitate cu textul art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi

atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al

aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința,

cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

În

prezenta cauză, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și

Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de petentă împotriva

deciziei penale nr. 109

din 14 septembrie 2015, definitivă, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 1802/1/2015

, decizie

prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentă împotriva

deciziei

penale nr. 266/A din 19 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală.

Instanța

constată că în cauză a fost exercitată calea de atac a apelului împotriva unei

hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac

ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului

căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de

hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac

și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoașterea

unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual

penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest

motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele

menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin.

(1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen.

va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta I.M. împotriva deciziei

penale nr. 109 din 14 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 1802/1/2015.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta la plata sumei de 100 RON, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, apelul declarat de petenta I.M. împotriva

deciziei penale nr. 109

din 14 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul

de 5 judecători, în Dosarul nr. 1802/1/2015

.

Obligă apelanta

petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2015.