ÎCCJ, Decizia nr. 158/2015

Asupra cererii de

apel de față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 137 din 28 septembrie

2015, definitivă, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul

de 5 judecători, în Dosarul nr. 2732/1/2015, a fost respinsă, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de apelanta M.M. împotriva deciziei penale nr. 87

din 29 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul

de 5 judecători, hotărârea fiind definitivă.

Pentru a pronunța

această hotărâre Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de judecători, a

constatat că cererea de revizuire privește o hotărâre definitivă, prin care completul

de 5 judecători a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta M.M.

împotriva sentinței penale nr. 1029 din 28 noiembrie 2014, de asemenea

definitivă, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în Dosarul nr. 3507/1/2014.

Împotriva acestei

decizii, revizuenta M.M. a formulat apel, la data de 29 septembrie 2015, cauza

fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de

5 judecători sub nr. 3525/1/2015.

Examinând apelul, cu

prioritate în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte, completul

de 5 judecători constată că este inadmisibil, urmând a îl respinge pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 129 din Constituția României,

„împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. Așadar, posibilitatea

provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată

prin însăși legea fundamentală.

Dând eficiență principiului stabilit prin

art. 129 din Constituția României, principiului privind liberul acces la

justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite

prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, legea procesual penală a stabilit prin norme imperative un sistem

coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora

potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate

hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, căile de atac și

ierarhia acestora, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru

care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În conformitate cu textul art. 408 alin. (1)

C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel

numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi

atacate separat cu apel.

În prezenta cauză, completul de 5 judecători,

al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de

petenta M.M. împotriva

deciziei penale nr. 137 din 28 septembrie 2015,

definitivă, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători,

în Dosarul nr. 2732/1/2015

, prin care a fost

respinsă, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de revizuenta M.M.

împotriva deciziei penale nr. 87 din 29 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, completul de 5 judecători.

Instanța constată că în cauză, calea de atac

a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive,

nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare,

aspect ce încalcă coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege,

dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacat, principiul

unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoașterea unei căi de atac în alte

condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare

a principiului legalității acestora și, din acest motiv, constituie o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Față

de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc.

pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta M.M. împotriva

deciziei penale nr. 137

din 28 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul

de 5 judecători, în Dosarul nr. 2732/1/2015

.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta la plata sumei de 100 RON, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, apelul declarat de petenta M.M. împotriva deciziei penale nr. 137

din 28 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul

de 5 judecători, în Dosarul nr. 2732/1/2015.

Obligă apelanta

petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2015.