ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 192/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Management al Domeniilor Reglementate Specific, anularea deciziei din 25.06.2013 și a deciziei din 07.06.2013, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Declinarea de competență

Prin Sentința civilă nr. 8.428 din 11 decembrie 2013, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că actul contestat este emis de o autoritate publică centrală.

1.3. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 48 din 18 februarie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Activității de Schimb Valutar, și, în consecință, a anulat deciziile din 7.06.2013 și din 25.06.2013, emise de pârât și l-a obligat pe acesta la 100 RON cheltuieli de judecată față de reclamantă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 48 din 18 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în reprezentarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Activității de Schimb Valutar, solicitând casarea acesteia și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamanta SC A. SRL, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a arătat că suspendarea codului statistic valutar pentru punctul de schimb valutar al SC A. SRL, situat în Municipiul Timișoara, jud. Timiș, a fost dispusă de Comisia de autorizare a activității de schimb valutar prin Decizia din 07.06.2013, în temeiul art. 24 alin. (3) lit. b) din Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 664/2012.

Cu adresa din 22.04.2013, înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific din 22.04.2013, Garda Financiara - Comisariatul General a adus la cunoștința Comisiei de autorizare a activității de schimb valutar, rezultatele controlului efectuat la punctul de lucru al SC A. SRL, cu sediul în Municipiul Timișoara, jud. Timiș, societate având autorizația din data de 01.01.2013 pentru 5 puncte de schimb valutar.

În cuprinsul adresei indicate anterior, s-a menționat că echipa de control a Gărzii Financiare a constatat neemiterea de bonuri fiscale pentru operațiunile de schimb valutar în incinta punctului de schimb valutar din Municipiul Timișoara, jud. Timiș, aparținând SC A. SRL, aceasta societate fiind sancționată contravențional, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Prin aceeași adresa menționată mai sus, Garda Financiara - Comisariatul General a propus, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (3) lit. b) din Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 664/2012, suspendarea codului statistic atribuit punctului de schimb valutar, situat în Timișoara, jud. Timiș.

Așa cum se poate observa din analiza procesului-verbal de contravenție și, respectiv, a deciziei a cărei anulare se solicita prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, cele două sancțiuni au fost aplicate de entități diferite, potrivit atribuțiilor fiecăreia dintre acestea, prin acte diferite și, deosebit de important, în baza unor temeiuri de drept diferite.

1.4. Apărările intimatei

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A invocat, pe cale de excepție, tardivitatea formulării și depunerii cererii de recurs, precum și nulitatea recursului.

În continuare, a evocat situația de fapt și considerentele hotărârii atacate și a precizat că procesul-verbal încheiat de Garda Financiară a fost anulat prin Sentința civilă nr. 15.025 din 2.12.2013 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 290/2014 pronunțată de către Tribunalul Timiș.

A mai arătat că motivele de fapt invocate de recurentă nu aduc nici o critică împotriva sentinței nr. 48 din 18.02.2014, susținând temeinicia procesului-verbal și, deși la finalul recursului citează textul art. 24 alin. (3) lit. b), nu face nici o referire asupra faptului că Decizia nu avea menționat în cuprinsul său nici un termen.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 martie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 6 octombrie 2015, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Activității de Schimb Valutar ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Considerentele și soluția instanței de control judiciar

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Urmare a unui control efectuat de Garda Financiară - Comisariatul general la punctul de schimb valutar al SC A. SRL, s-a constatat, conform procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 10.04.2013, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate operațiunile de schimb valutar efectuate, fapta fiind sancționată contravențional conform prevederilor O.U.G. nr. 28/1999, republicată, cu amendă și confiscarea sumei de 30.000 euro identificați în incinta casei de schimb valutar ca provenind din schimb valutar nelegal.

În baza constatărilor procesului-verbal sus-menționat, Garda Financiară a propus aplicarea sancțiunii suspendării codului statistic valutar pentru punctul de schimb valutar al SC A. SRL, sancțiune aplicată prin decizia din 7.06.2013, ce face obiectul cauzei de față, de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de autorizare a activității de schimb valutar.

Contestația administrativă formulată de intimata-reclamantă a fost respinsă prin Decizia din 25.06.2013, a cărei anulare se solicită, de asemenea, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze.

Instanța de fond a apreciat Decizia din 07.06.2013 ca nelegală, din perspectiva dispunerii măsurii suspendării codului statistic pe o perioadă de timp nelimitată, aspect ce ar reprezenta încălcarea, de către pârâtul-recurent, a dispozițiilor art. 24 alin. (3) lit. b) din Anexa 2 la Ordinul MFP nr. 664/2012, respectiv încălcarea dreptului reclamantei-intimate de a-și continua activitatea comercială în condițiile prevăzute de lege.

Fără a critica considerentele instanței de fond, Înalta Curte reține că, prin Decizia nr. 290 din 25 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Timiș, definitivă, a fost anulat procesul-verbal de contravenție din 10.04.2013, cu consecința anulării sancțiunii contravenționale principale și a sancțiunilor contravenționale complementare, dispunându-se și restituirea, către petentul B., a sumei de 30.000 euro confiscată în baza procesului-verbal de contravenție din 10.04.2013 conform chitanței din 10.04.2013.

Anularea procesului-verbal în temeiul cărora a fost inițiat demersul rezultat cu emiterea actului contestat are ca efect lipsirea de fundament a oricăror măsuri subsecvente adoptate, condiții în care Decizia din 07.06.2013, respectiv Decizia din 25.06.2013 apar ca nelegale, impunându-se menținerea soluției de anulare a acestora, pronunțată de instanța de fond.

Pentru aceste considerente, apreciindu-se că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică și că nu sunt incidente motive care să atragă modificarea sau casarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Activității de Schimb Valutar împotriva Sentinței nr. 48 din 18 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2016.

Procesat de ED