ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 506/2016

Decizia nr. 506/2016

Asupra contestației de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4/ME din 01 aprilie 2016 a Curții de Apel Tărgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în conformitate cu art. 103 alin. (3), (7) și art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și, pe cale de consecință:

a) s-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare ungare;

b) s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Curtea din Cegled - Ungaria.

c) s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare ungare, sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse;

c)

s-a constatat că persoana solicitată A. nu a renunțat la beneficiile conferite de regula specialității;

d) potrivit art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 01 aprilie 2016, până la data de 30 aprilie 2016 inclusiv.

s-a stabilit că predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare ungare se realizează în 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Potrivit art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 420 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul său, sub nr. x/43/2016, la data de 01 aprilie 2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a sesizat instanța cu propunerea de luare a

măsurii arestării persoanei solicitate A. și de predare a acestuia în baza mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Ungaria - Curtea din Cegled.

Persoanei solicitate i-au fost aduse la cunoștință drepturile, potrivit dispozițiilor art. 104 și art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Prin mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Ungaria - Curtea din Cegled, s-a solicitat arestarea și predarea persoanei solicitate, în vederea efectuării procedurilor penale față de acesta, sub acuza comiterii infracțiunii de fals în acte publice, care este sancționată, potrivit dreptului ungar, cu pedeapsa maximă de 3 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut, în esență, că persoana solicitată a comis următoarea infracțiune:

În data de 22 august 2014, patrula Inspectoratului de poliție Cegled l-a oprit pentru verificare pe numitul A., care conducea autoturismul. Cu ocazia legitimării, s-a constatat că verificarea tehnică a autoturismului era expirată din data de 05 ianaurie 2009. În schimb, în certificatul de înmatriculare prezentat de către A. valabilitatea verificării tehnice era data de 05 octombrie 2014. Cu ocazia verificării, s-a constatat că și ștampila rotundă aplicată pe actul oficial este de asemenea falsă.

S-a constatat că fapta descrisă are corespondent în legislația română în dispozițiile art. 320, art. 323 C. pen. român.

Prin manifestarea expresă de voință, exprimată în fața instanței la data de 01 aprilie 2016, persoana solicitată A., în deplină cunoștință de cauză, asistat de apărător desemnat din oficiu, nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare ungare.

În aceste condiții, instanța a informat persoana solicitată că are posibilitatea să dea o declarație, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, aducându-i-se la cunoștință că audierea sa se limitează la eventuale obiecții privind identitatea și la existența motivelor obligatorii sau opționale de neexecutare a mandatului.

Persoana solicitată a dat declarație. Aceasta nu a infirmat datele de identificare din mandatul european de arestare, singurul motiv pentru care nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile ungare fiind acela că nu a fost citată până în prezent și nici nu a fost încunoștiințată în vreun fel că, pe numele său, există un dosar penal.

În același timp, persoana solicitată nu a indicat, iar instanța nu a identificat din oficiu vreun motiv obligatoriu sau opțional de refuz al predării, dintre cele prevăzute de art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004.

Susținerea apărătorului persoanei solicitate, potrivit căreia s-ar impune respingerea sesizării parchetului, a fost apreciată ca nefondată întrucât împrejurarea că persoana solicitată nu a fost citată până în prezent nu constituie motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.

Împotriva sentinței penale anterior menționate a formulat contestație persoana solicitată A.,

fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața Înaltei Curți, apărătorul contestatorului a susținut că acesta din urmă nu a fost de acord să fie predat către autoritățile ungare, motivul de refuz vizând împrejurarea că nu a avut cunoștință de existența unui dosar penal, nefiind niciodată citat să se prezinte în fața organelor judiciare pentru a da explicații în legătură cu fapta pentru care este cercetat. Ca atare, apărarea a apreciat că instanța de fond avea posibilitatea de a refuza executarea mandatului european de arestare, prin raportare la dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, criticile formulate vizând totodată și măsura arestării dispuse față de contestator, făcându-se referire la situația familială a acestuia.

Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată,

pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că autoritățile judiciare din Ungaria (Curtea din Cegled) au emis pe numele persoanei solicitate A. mandatul european de arestare, solicitând arestarea și predarea acesteia, în vederea efectuării procedurilor penale, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în acte publice (sancționată, potrivit dreptului ungar, cu pedeapsa maximă de 3 ani închisoare), fapta având corespondent în legislația română în dispozițiile art. 320, art. 323 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din legea anterior menționată, că faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că nu există motive de refuz dintre cele menționate în art. 98 din aceeași lege.

Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiași articol, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

Procedându-se de către instanța de fond la ascultarea persoanei solicitate, aceasta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea, precizând însă că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare ungare. Totodată, persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul regulii specialității. Cât privește invocarea de către persoana solicitată a împrejurării că nu a fost citată de autoritățile ungare, neavând cunoștință de existența unui dosar penal, aceasta nu poate constitui un motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Referitor la critici le formulate de contestator vizând starea de arest, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite, având în vedere dispozițiile art. 103 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, din care rezultă că atunci când instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

În

aceste condiții, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Curtea din Cegled - Ungaria cu privire la persoana solicitată A., hotărârea atacată, de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare solicitante, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, astfel că motivele de contestație invocate nu sunt întemeiate.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 4/ME din 01 aprilie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În

temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 4/ME din 01 aprilie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 620 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 420 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 aprilie 2016.