WORSLEY v. THE UNITED KINGDOM

A doua secție DECIZIE FINALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 71758/01 de Brian WORSLEY împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 24 iunie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președintele, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, judecători și grefierul de Secțiune Primă având în vedere cererea depusă la 18 mai 2001, având în vedere decizia parțială din 10 septembrie 2002, în special, să se alăture cererii la alte cereri (nus. 58372/00, 61878/00, 63477/00, 634807/00, 63647/00, 63961/00, 649961/01, 64996/01, 65202/01, 65478/01, 65507/01, 65741/01, 65906/01, 66181/01, 67100/01, 67913/01, 68173/01, 68175/01, 68264/01, 6829/01, 6898/01, 688449/01, 69076/01, 639323/01, 69327/01, 699491/01, 70521/01, 70741/01, 71176/01, 71428/01, 71429/01, 71570/01, 72656/01, 73646/01, 733653/01, 73978/01, 7592/01, 75993/01, 75993/01, 77129/01, 77424/01, 736/02, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Brian Worsley, este un național britanic născut în 1958 și locuiește în Manchester. El a fost reprezentat în fața Curții de către Richard Copson, avocat practicant la Manchester. Guvernul Regatului Unit (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Whowersley al Oficiului Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 4 iunie 1998 lăsând doi copii născuți în 1981 și 1993. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 22 august 2000 și a fost respinsă la 29 august 2000, deoarece nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era femeie. În septembrie 2000, reclamantul a apelat și la 20 noiembrie 2000, tribunalul de recurs a susținut decizia anterioară. Reclamantul nu a apelat în continuare, deoarece a considerat sau a fost recomandat că un astfel de remediu ar fi obligat să nu fie respectat deoarece nu sunt plătite astfel de prestații de securitate socială în temeiul legii Regatului Unit. Legea internă relevantă Legea internă relevantă pentru această cerere este prevăzută în Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste prestații, atât văduvilor, cât și văduvelor, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA). Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. Prin scrisoarea din 21 iunie 2007, reprezentantul reclamantului a notificat Curtea că dl Worsley a fost oferit GBP 190,63 în ceea ce privește cererile sale pentru WPt și/sau WMA, inclusiv costurile și că a acceptat plata. La 5 iulie 2007, reprezentanții reclamantului au informat Curtea că reclamantul a primit plata și a consimțit că cererea sa este eliminată din listă. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți în ceea ce privește WPt și/sau WMA. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și de a elimina restul cererii din lista cazurilor. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să dispună de cererea de la celelalte cereri la care a fost alăturată; hotărăște să scoată din lista cazurilor rămase din cerere. Președintele grefierului Lawrence Early Lech Garlicki

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 71758/01

by Brian WORSLEY

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 24

June 2008 as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

Nicolas Bratza,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

judges,

and

L

awrence Early

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 18 May 2001,

Having regard to the partial decision of 10 September 2002,

inter alia,

to

join the application to other applications (nos. 58372/00, 61878/00, 63477/00, 63480/00, 63647/00, 63961/00, 64986/01, 64996/01, 65202/01, 65478/01, 65507/01, 65741/01, 65906/01, 66181/01, 67100/01, 67913/01, 68173/01, 68175/01, 68264/01, 68298/01, 68449/01, 69076/01, 69323/01, 69327/01, 69491/01, 70521/01, 70741/01, 71176/01, 71428/01, 71429/01, 71570/01, 72656/01, 73646/01, 73653/01, 73978/01, 74961/01, 75092/01, 75126/01, 75993/01, 75995/01, 77129/01, 77424/01, 682/02, 2573/02, 4810/02, 10747/02, 13944/02, 14404/02 and 14537/02),

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Brian Worsley, is a British national who was born in 1958 and lives in Manchester. He was represented before the Court by Richard Copson, a solicitor practicing in Manchester. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

C.

Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant’s wife died on 4 June 1998 leaving two children born in 1981 and 1993. His claim for widows’ benefits was made on 22

August 2000 and was rejected on 29 August 2000, on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. On 28

September 2000 the applicant appealed and on 20 November 2000, the appeal tribunal upheld the previous decision. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

B.

Relevant domestic law

The domestic law relevant to this application is set out in

Willis v.

the United Kingdom

, no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV.

COMPLAINTS

The applicant complained that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

By a letter of 11 May 2005 the respondent Government informed the Court that the House of Lords had decided, in relation to the claims for Widowed Mother’s Allowance (WMA) and Widow’s Payment (WPt), that there was in principle no objective justification at the relevant time for not paying these benefits to widowers as well as widows, but that the Government had a defence under section 6 of the Human Rights Act 1998 (the HRA). It noted that, in view of this, the multitude of cases before the Court and the fact that the HRA defence was only applicable in the domestic arena, the Government were prepared, in principle, to settle all claims made by widowers against the United Kingdom arising out of the arrangements applicable prior to April 2001 for the payment of WMA and WPt.

By a letter of 21 June 2007 the applicant’s representative notified the Court that Mr Worsley had been offered GBP 190.63 in respect of his claims for WPt and/or WMA including costs and that he had accepted payment. On 5 July 2007 the applicant’s representatives informed the Court that the applicant had received payment, and consented to his application being struck off the list.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties in respect of WPt and/or WMA. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article

29 § 3 and to strike the remainder of the application out of the list of cases.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to disjoin the application from the other applications to which it was joined;

Decides

to strike out of its list of cases the remainder of the application.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President