CLARKE v. THE UNITED KINGDOM

A doua secțiune DECIZIE FINALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 70521/01 de Alan CLARKE împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 13 mai 2008 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 26 mai 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere decizia parțială din 10 septembrie 2002, de a comunica această cerere și de a adera la aceasta la alte cereri (nus. 58372/00, 61878/00, 63477/00, 634807/00, 63647/00, 63961/00, 649961/01, 64996/01, 65202/01, 65478/01, 65507/01, 65741/01, 65906/01, 66181/01, 67100/01, 67913/01, 68173/01, 68175/01, 68264/01, 68298/01, 688449/01, 69076/01, 639323/01, 69327/01, 699491/01, 70741/01, 711176/01, 71428/01, 714293/01, 71570/01, 71758/01, 72656/01, 733646/01, 733653/01, 73978/01, 7592/01, 75993/01, 75993/01, 77129/01, 77424/01, 736/02, 773/02, 4897/02, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Alan Clarke, este un național britanic care s-a născut în 1947 și trăiește în Manchester. El a fost nereprezentat în fața Curții. Guvernul Regatului Unit (“Governul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului de Externe și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 25 iulie 1999. La 24 mai 2000, reclamantul a solicitat beneficiile văduvelor. La un timp mai târziu, reclamantul a fost informat că afirmația sa a fost neautorizată din cauza faptului că nu are dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era o femeie. Reclamantul nu a apelat mai departe, deoarece a considerat sau a fost recomandat că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze, deoarece nu este plătită unei astfel de prestații de securitate socială în temeiul dreptului Regatului Unit. Legea internă relevantă Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§§ 26, CEDH 2002-IV și Runkee și White v. Regatul Unit v. , nr. 42949/98, §§ 40-41, 25 iulie 2007. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA La 27 august 2007, Registrul Curții a trimis reclamantului o scrisoare care l-a solicitat să informeze Curții cu privire la faptul că o soluție prietenoasă a fost convenită sau, în mod alternativ, să își prezinte cererile pentru o satisfacție echitabilă până la 27 noiembrie 2007. La 14 decembrie 2007, Registrul Curții a trimis o altă scrisoare prin poștă înregistrată ce solicită reclamantului să transmită orice observație până la 7 ianuarie 2008 și să-l avertizeze că, dacă nu s-a făcut acest lucru, Curtea ar putea conduce la eliminarea cazului din lista sa. Din nou, reclamantul nu a răspuns. La 18 martie 2008, Registrul Curții a trimis reclamantului o altă scrisoare prin corespondență înregistrată care declară că, având în vedere faptul că nu s-a contactat, Curtea ar lua în considerare eliminarea cererii sale din listă pentru lipsa de interes. Reclamantul nu a contactat Curtea de atunci. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea, în plus, nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale, care necesită continuarea examinării cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se încheie restul cererii din lista cazurilor. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se dispună de cererea celorlalte la care s-a alăturat; decide să se îndepărteze restul cererii din lista cazurilor sale. Lawrence Early Lech Garlicki Grefier Președintele

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 70521/01

by Alan CLARKE

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 13

May 2008 as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

Nicolas Bratza,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 26 May 2001,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the partial decision of 10 September 2002, to communicate this application and to

join it to other applications (nos.

58372/00, 61878/00, 63477/00, 63480/00, 63647/00, 63961/00, 64986/01, 64996/01, 65202/01, 65478/01, 65507/01, 65741/01, 65906/01, 66181/01, 67100/01, 67913/01, 68173/01, 68175/01, 68264/01, 68298/01, 68449/01, 69076/01, 69323/01, 69327/01, 69491/01, 70741/01, 71176/01, 71428/01, 71429/01, 71570/01, 71758/01, 72656/01, 73646/01, 73653/01, 73978/01, 74961/01, 75092/01, 75126/01, 75993/01, 75995/01, 77129/01, 77424/01, 682/02, 2573/02, 4810/02, 10747/02, 13944/02, 14404/02 and 14537/02),

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Alan Clarke, is a British national who was born in 1947 and lives in Manchester. He was unrepresented before the Court. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant’s wife died on 25 July 1999. On 24 May 2000 the applicant applied for widows’ benefits. Some time later, the applicant was informed that his claim had been disallowed on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. The applicant appealed. On 27 April 2001 the appeal was dismissed.

The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefit was payable to widowers under United Kingdom law.

B.

Relevant domestic law

The domestic law relevant to this application is set out in

Willis v. the United Kingdom,

no. 36042/97, §§

14

‑

26, ECHR 2002-IV and

Runkee and White v. the United Kingdom

, no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007.

COMPLAINT

The applicant complained that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

On 27 August 2007 the Registry of the Court sent the applicant a letter requesting him to inform the Court about whether a friendly settlement had been agreed or, alternatively, to submit his claims for just satisfaction by 27

November 2007. The applicant did not reply. On 14 December 2007 the Registry of the Court sent another letter by registered mail requesting the applicant to forward any comments by 7 January 2008 and warning him that failure to do so might lead the Court to strike the case out of its list. Again the applicant did not reply. On 18 March 2008 the Registry of the Court sent the applicant another letter by registered mail stating that since he had not made contact, the Court would consider striking his application out of the list for lack of interest. The applicant has not contacted the Court since.

In the light of the above, in accordance with

Article 37 § 1 (a)

of the Convention, the Court considers that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols which require the continuation of the examination of the application.

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the remainder of the application out of the list of cases.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to disjoin the application from the others to which it was joined;

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President