ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 431/RC/2015

Asupra contestației de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 2610 din data de 18 septembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/118/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 14/P din 10 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Împotriva deciziei penale nr. 2610 din data de 18 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a formulat contestație în anulare, contestatorul A.

Prin motivele invocate, contestatorul a arătat că este incident cazul de contestație în anulare prevăzut la art. 386 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. anterior, menționând că nu a fost audiat în fața instanței de recurs, deși era prezent iar audierea sa era obligatorie având în vedere că instanța de fond a pronunțat o hotărâre de achitare iar în apel s-a dispus condamnarea sa.

Examinând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind, deci, o cale de anulare pentru vicii și nulități relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuindu-se astfel la consolidarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

Potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când deși legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre aceasta imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Prin încheierea din 05 februarie 2015 a fost admisă în principiu contestația în anulare formulată de contestator, instanța constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. și, fixând, totodată, termen pentru soluționarea cauzei.

Pe fondul contestației, Înalta Curte constată că, cazul de contestație în anulare invocat de contestator, prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen. anterior se regăsește în art. 426 lit. h) C. proc. pen. actual.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte observă că în fața Curții de Apel Constanța, contestatorul A. a dat declarație, arătând că își menține declarația dată în fața primei instanțe și nu dorește a da o nouă declarație în fața instanței de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 385

14

alin. (1

1

) din vechiul C. proc. pen.: „cu ocazia judecării recursului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, (...), atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond sau apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare".

Potrivit dispozițiilor art. 378 alin. (1

1

) din vechiul C. proc. pen.: „cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea Specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."

Prin urmare, nefiind îndeplinite niciuna dintre cerințele textului legal, în cauză nu este incident cazul de contestație prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen. referitor la neaudierea inculpatului prezent, când audierea era legal posibilă, având în vedere declarația dată de acesta în fața instanței de apel.

Mai mult, Înalta Curte constată că acest caz de contestație în anulare a fost invocat în mod formal, iar prin acesta se tinde la restabilirea situației de fapt, la provocarea unei noi judecăți în fapt și în drept, în scopul verificării legalității și temeiniciei hotărârii atacate, ceea ce nu se poate realiza în calea de atac a contestației în anulare.

În concluzie, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 2610 din data de 18 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 2610 din data de 18 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2012.

Obligă contestatorul la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 02 aprilie 2015.