ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 287/2016

Decizia nr. 287/2016

Asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30/F din 21 martie 2012 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în Dosarul nr. x/112/2008,

în temeiul dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. (fost B.), pentru:

- comiterea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., în dauna părții vătămate C., la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani;

- comiterea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., în dauna părții vătămate C., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani;

- comiterea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. în dauna părții vătămate D., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

S-a constatat că infracțiunile săvârșite sunt în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., în baza dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) ani închisoare și în conformitate cu art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a-b C. pen., referitoare la pedepsele accesorii.

În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 25.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății, sumă de care acesta a beneficiat în urma exploatării părții vătămate C.

În baza dispozițiilor art. 14, 346 C. proc. pen. s-a constatat că părțile vătămate C., E. și D. nu s-au constituit părți civile în cauză.

A fost condamnat inculpatul F., pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., în dauna părții vătămate G., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen., referitoare la pedepsele accesorii.

În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul F. a sumei de 800 euro sau contravaloarea în lei la data plății, sumă de care acesta a beneficiat în urma exploatării vătămate G.

În baza dispozițiilor art. 14, 346 C. proc. pen. s-a constatat că partea vătămată G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a acordat apărătorului din oficiu pentru inculpații A. și F., avocat H., onorariu în cuantum de 300 lei (câte 150 lei pentru fiecare inculpat), ce s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații A. și F. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea

statului în cuantum de câte 1.600 lei fiecare (sumă din care câte 1000 lei pentru urmărirea penală), cheltuieli ce includ și onorariul pentru apărătorul din oficiu.

În baza probelor administrate în cauză

s-a apreciat că fapta inculpatului A. de a transporta și caza pe C. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, pe o durată de aproximativ 9 luni de zile și însușirea sumelor de bani obținute de această parte vătămată martoră a întrunit elementele constitutive a infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Totodată, s-a apreciat că fapta inculpatului A. de a transporta și caza pe partea vătămată constituită martor E. în scopul exploatării ei prin practicarea prostituției, după ce anterior aceasta fusese recrutată prin fraudă în același scop cu promisiunea unui loc de muncă în străinătate a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. C. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta aceluiași inculpat de a o primi și transporta pe partea vătămată constituită martoră D. sub pretextul găsirii unui loc de muncă în străinătate în scopul exploatării prin practicarea prostituției a întrunit în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Fapta inculpatului F. de a recruta pe partea vătămată martoră G. în perioada cât aceasta era minoră și de a-i asigura transportul în Spania, în scopul exploatării ei prin practicarea prostituției, a întrunit în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații A. și F.

Inculpatul A. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., faptele nefiind comise de acesta, iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii, nefâcându-se dovada că a constrâns victimele, care au plecat benevol în Spania, să practice prostituția.

Inculpatul a solicitat, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Inculpatul F. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 19/A din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondate, ambele apeluri formulate în cauză.

A reținut, în esență, că probele administrate au dovedit săvârșirea faptelor și vinovăția inculpaților, care au avut un mod identic de operare în sensul că în toate cazurile persoanelor vătămate li se promitea sprijin pentru găsirea unor locuri de muncă oneste în Spania, alte persoane se ocupau de transportul acestora, după care victimele erau plasate în cluburi în vederea practicării prostituției.

Referitor la pedepsele aplicate, s-a apreciat că acestea sunt just individualizate, reflectând gradul de pericol social concret al faptelor comise.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații F. și A. (fost B.).

Inculpatul F. a solicitat admiterea recursului și achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., argumentând că fapta nu există, iar în subsidiar să se constate că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind intenția. Tot cu caracter subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei.

În drept, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12 și 14 C. proc. pen.

Inculpatul A. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 3854 din data de 4 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în Dosarul nr. x/112/2008 a fost admis recursul declarat de inculpatul F. împotriva Deciziei penale nr. 19/A din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

A fost casată în parte decizia penală recurată și sentința penală nr. 30/F din 21 martie 2012 a Tribunalului Bistrița - Năsăud, secția penală, și, rejudecând:

A fost redusă de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului F. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 13 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. (fost B.) împotriva aceleași decizii.

Recurentul inculpat A. (fost B.) a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat F., în sumă de 50 lei, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul F.,

Înalta Curte a constatat că solicitării de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. îi corespunde cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. (grava eroare de fapt), însă aceasta nu este întemeiată.

Înalta Curte a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță și menținută în apel, în baza probelor administrate, care au dovedit atât existența faptei săvârșite de inculpat, cât și întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii.

Partea vătămată G. a arătat (fila 92 și urm. dos.urm.penală) că i-a solicitat inculpatului F. sprijinul de a lucra în aceeași modalitate cu sora ei (damă de companie în club), anterior ca partea vătămată să împlinească 18 ani, inculpatul afirmând că „va merge cu L’’., în același loc din Spania, după ce va împlini 18 ani, pentru a lucra ca și „damă de companie". Cel care a sprijinit-o în obținerea actelor necesare și i-a finanțat plecarea în Spania a fost inculpatul Ciobotar, aflând doar în Spania a aflat că trebuie să se prostitueze, făcând acest lucru pentru că nu avea altă alternativă. în același sens este și declarația sorei victimei, martora N. (fila 77 și urm., 184 dos.urm.pen), aceasta arătând că inculpatul F. a convins-o și pe sora ei „să producă pentru el, prostituând-o și pe ea" și că în iunie 2004 a aflat că sora ei, G., a fost trimisă în Spania de către F. La fel, martora I. (fila 213 și urm.) a arătat că a găsit-o pe G. într-un club de noapte din Arganda al cărui patron se numea J., că avea numele de scenă „K." și i-a spus că a fost trimisă la acel club de F. căruia ar fi trebuit să-i trimită 1.000 euro „din prostituție".

În declarația dată la urmărirea penală de către L. a confirmat că în prima jumătate a anului 2004 în Clubul M. din Spania a sosit din România, sora lui N., pe nume G., zisă K. „ajutată de F., pe atunci prieteni". Martora a arătat expres că toate fetele venite în club.

În modalitatea arătată au practicat prostituția. Martora O. (fila 301 și urm.) a confirmat momentul și locul sosirii în Spania a numitei K. din Rodna (G.), care i-a spus că are un prieten pe nume F. din Beclean, „care a trimis-o în Spania la L. pentru a se prostitua".

Deși partea vătămată G. a revenit asupra declarației sale din cursul urmăririi penale, Curtea a arătat că declarația dată în instanță este nesinceră cu privire la aspectele esențiale ale cauzei ca urmare a contradicțiilor evidente existente în conținutul ei (afirmația că nu o cunoaște pe martora P., deși a afirmat apoi că împreună cu aceasta s-a deplasat pentru a trimite bani inculpatului F. prin intermediul lui R., negarea practicării prostituției în ciuda declarațiilor consistente și multiple în acest sens a celorlalți martori), existând presupunerea că asupra acesteia s-au făcut presiuni de felul celor la care a fost supusă și sora ei, martora N. pentru a-și schimba depozițiile (fila 196 și urm., filele 199 și 200 dos.urm.pen).

Aceeași martoră G., audiată de prima instanță, a arătat cum a trimis inculpatului F. suma de 800 euro dobândită din practicarea prostituției.

În consecință, ambele instanțe au apreciat, în mod corect, că fapta inculpatului F. de a o recruta pe partea vătămată G. în perioada când aceasta era minoră și de a-i asigura transportul în Spania, în scopul exploatării ei prin practicarea prostituției, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Înalta Curte a apreciat, însă, ca întemeiată critica formulată de același inculpat privind individualizarea pedepsei aplicate (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Pedeapsa trebuie să reflecte gradul concret de pericol social al faptei comise și, pentru asigurarea scopului preventiv și educativ, trebuie să existe o proporționalitate între acest grad de pericol, consecințe și circumstanțele personale ale inculpatului.

Înalta Curte a reținut că inculpatul F. nu are antecedente penale, a săvârșit o singură infracțiune, câștigul obținut a fost redus, comparativ cu situația celuilalt inculpat, care a săvârșit trei infracțiuni, a obținut venituri substanțiale din practicarea prostituției de către părțile vătămate, ori aceste diferențe trebuie să se reflecte și în cuantumul pedepselor aplicate, care nu pot fi sensibil egale câtă vreme faptele și consecințele sunt diferite.

În consecință, sub acest aspect, recursul inculpatului a fost apreciat întemeiat, motiv pentru care s-a procedat la reducerea pedepsei aplicate până la cuantumul de 3 ani închisoare, mult mai în măsură să asigure scopul preventiv și educativ al pedepsei.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul A.,

Înalta Curte a reținut că acesta este, în întregime, nefondat.

S-a arătat că solicitarea de achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. (fapta nu a fost comisă de inculpat), ce poate fi circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., nu este susținută de probele dosarului, care dovedesc pe deplin participarea și implicarea inculpatului în traficul de persoane și minori.

Astfel, sub aspectul activității ce se desfășura în clubul "S." unde, pe rând, au fost aduse victimele, martora L. (fila 365 și urm. dos. urm. pen.) a arătat că la scurt timp de la sosirea sa în club a înțeles că acolo se practica prostituția și că acest lucru îl făceau toate fetele care erau acolo.

Apoi, cu privire la modul în care victimele au ajuns în acel club, martora T. (fostă U.) care a confirmat prezența victimei C. în clubul de noapte din Tarancon unde a fost și ea dusă pentru a se prostitua, a arătat în

declarația dată în instanță că victima i-a comunicat că a fost forțată să vină în club și să practice prostituția, că a vrut să plece, dar nu a fost lăsată de către inculpatul A. Martorul V. (fila 144 și urm. dos.urm.pen.) a declarat că a aflat chiar de la inculpatul A. că ar fi suportat toate cheltuielile legate de pașaport pentru susnumita victimă.

Martora X. (fila 343 dos.urm. pen. și fila 602 dosar instanță), sora victimei E. care a fost racolată de R. și transportată la club de inculpatul A., a menționat că susnumita a fost „păcălită" să plece în Spania la lucru, pentru ca, apoi, să fie obligată să practice prostituția, că personal a sunat-o pe sora sa după aproximativ o săptămână și i-a comunicat că este obligată să practice prostituția, cerându-i să-i spună mamei „să facă ceva pentru a o scoate din acel club". în același sens este și declarația martorei Z., mama părții vătămate E. (fila 352 dos. urm. pen. și fila 604 dos. instanță) care a declarat că după revenirea în țară a părții vătămate în august 2006, i-a povestit despre împrejurările în care a ajuns în Spania, știind că merge la cules de struguri, iar apoi a fost nevoită să se prostitueze pentru câteva zile, reușind să fugă din club cu ajutorul unui bărbat.

S-a motivat că și celelalte probe administrate în cauză dovedesc comiterea infracțiunilor de către inculpatul A., care a realizat din exploatarea victimei C. suma de 25.000 euro.

Gravitatea sporită a faptelor, numărul victimelor traficate, sumele obținute sunt tot atâtea elemente care au determinat instanța să aprecieze că nici solicitarea subsidiară a inculpatului, de reducere a pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondată.

La data de 2 decembrie 2015, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/1/2015, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 3854 din data de 4 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/112/2008.

În motivarea scrisă a cererii sale contestatorul a susținut că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 51 din data de 5 decembrie 2013, emis de Tribunalul Bistrița Năsăud este nul de drept, întrucât la pronunțarea Deciziei nr. 3854 din data de 4 decembrie 2013, Înalta Curte nu a luat în considerare Decizia în interesul Legii nr. 49 din 13 noiembrie 2007 și nici art. 4 din protocolul nr. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fapt care ar fi condus la aplicarea unei singure pedepse ca și infracțiune continuată și nu la trei pedepse diferite.

În drept și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

I.

Asupra excepției invocate de reprezentantul Ministerului Public privind necompetenței Înaltei Curți de a soluționa cauza de față;

Solicitarea procurorului de a trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Bistrița Năsăud, pe considerentul că acesta este instanța care a pus în executare și a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 51/2012, nu poate fi primită.

Alin. (2) al art. 598 C. proc. pen., stabilește că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau alin. 6,iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Contestatorul A. prin cererea sa a invocat cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. „ când se invocă vreo nelămurire la hotărârea care se execută,„ iar hotărârea care se execută este Decizia penală nr. 3854 din data de 4 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/112/2008, motiv pentru care competența aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Analizănd contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 3854 din data de 4 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. x/112/2008, atât conform susținerilor orale ale apărătorului din oficiu al acesteia cât și în raport cu conținutul actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a)

când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b)

când executarea este îndreptata împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c)

când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo împiedicare la executare;

d)

când se invoca amnistia, prescripția, grațierea sau orice alta cauza de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare reprezintă procedeul jurisdicțional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive .

În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. „când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo împiedicare la executare", împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

Analizând cererea de contestație la executare formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că, în realitate, acesta solicită o schimbarea de încadrare juridică din trei infracțiuni de trafic de persoane într-o infracțiune continuată de trafic de persoane, cu toate consecințele juridice ce decurg de aici, ceea ce nu este posibil în calea unei contestații le executare.

Pe calea contestație le executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitate și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executare și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Pentru considerentele expuse,

contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 3854 din data de 4 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/112/2008, va fi respinsă ca nefondată.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata sumei de 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 3854 din data de 4 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/112/2008.

Obligă contestatorul lajj|lata sumei de 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 martie 2016