ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 734/2021

Ședința publică din data de 06 aprilie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 4579 din 06.06.2018, Judecătoria sectorului 5 București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârât, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2018.

Prin sentința nr. 844 din 22.04.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis excepția tardivității și s-a respins cererea reclamantului ca tardivă.

Prin decizia nr. 366 A din 22.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul pentru formularea apelului. S-a admis excepția tardivității. S-a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 844 din 22.04.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca tardiv formulat.

Împotriva deciziei nr. 366 A din 22.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C6, la data de 12 ianuarie 2021, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, solicitând admiterea căii de atac astfel cum a fost formulată.

Prin rezoluția din 18 februarie 2021 s-a acordat termen la 06 aprilie 2021, în camera de consiliu, fără citarea părților, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, reținând următoarele:

Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 28 decembrie 2017 și a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Legea nr. 165/2013, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acțiune, prevede, în art. 35, că "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Reiese, așadar, că potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă apelului, a cărui soluționare intră în competența curții de apel.

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul.

Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu cele ale art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., decizia nr. 366 A din 22.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

În consecință, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 366 A din 22 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 366 A din 22 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 aprilie 2021.