ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 496/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La 20 noiembrie 2020, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava cererea formulată de petentul A., intitulată "apel privind tergiversarea procesului".

În motivare, petentul a arătat că în contextul neanalizării înscrisurilor și argumentelor ce au susținut demersul judiciar inițial, obiect al dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei, precum și al formulării unor cereri de abținere, cu consecința declinării cauzei, spre soluționare, unei instanțe egale în grad, completul de judecată a pronunțat o hotărâre nelegală.

În aceeași manieră a procedat și Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, care procedând la validarea mandatelor, a omis a analiza aspectele expuse în cuprinsul cererii de intervenție, în acest fel, favorizându-l pe intimatul B..

Cu referire la decizia nr. 391/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul a arătat că persoana menționată a fost găsită în conflict de interese, iar prin decizia nr. 275/2020, rămasă definitivă, s-a constatat legalitatea ordinului nr. 130/2018 al Prefectului Suceava cu privire la interdicția de 3 ani impusă lui B. de a mai ocupa o funcție eligibilă, prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Cu privire la decizia nr. 14/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a susținut petentul că interpretarea textului de lege evocat a făcut obiectul analizei unei sesizări în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, în raport de care punctele de vedere comunicate de instanțele judecătorești au fost acelea că pentru o persoană care a ocupat o funcție eligibilă și față de care s-a constatat, în legătură cu această funcție, existența conflictului de interese, se aplică doar decăderea prevăzută de art. 25 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 176/2010, respectiv din dreptul de a accede la o funcție electivă.

Raportându-se la considerentele deciziei nr. 69/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a arătat că intimatul B. este decăzut din dreptul de a mai ocupa o funcție eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.

Reiterând situația de fapt dedusă judecății, petentul a susținut că C., în calitate de viceprimar și primar al orașului Broșteni, D., în calitate de consilier local, și E., în calitate de consilier local, potrivit Legii nr. 215/2001 și al atribuțiilor funcțiilor ocupate, aveau obligația aducerii la îndeplinire a deciziilor Curții de Conturi Suceava, cât și cea a clarificării dreptului de proprietate asupra activelor, obligații care nu au fost îndeplinite.

În consecință, a solicitat admiterea cererii și respingerea candidaturii lui B., consilier ales din partea F., G. și D., consilieri locali aleși din partea H., C., consilier local ales din partea H., E., consilier local ales din partea I..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Legea nr. 78/2000, art. 427, art. 488

1

și urm. din C. proc. pen., art. 522 din C. proc. civ.

Completul nr. 6 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, căruia i-a fost repartizată cauza spre soluționare, a procedat la calificarea cererii drept contestație privind tergiversarea procesului, în aplicarea deciziei nr. 604 din 16 iulie 2020 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 976 din 22 octombrie 2020.

Prin încheierea nr. 98 din 27 ianuarie 2021 s-a constatat nulitatea contestației privind tergiversarea procesului.

II. Calea de atac formulată în cauză

Petentul A. a atacat, pe calea plângerii, încheierea sus-menționată.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând plângerea formulată de petentul A., instanța reține următoarele:

În speță, cererea de tergiversare a procesului a fost formulată de petentul A. în legătură cu modalitatea de soluționare a dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 604 din 16 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 976/22.10.2020, au fost constatate neconstituționale dispozițiile art. 524 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora "Contestația se soluționează de către completul învestit cu judecarea cauzei de îndată sau în termen de cel mult 5 zile, fără citarea părților " din perspectiva posibilității ca actul procedural - contestație la tergiversarea procesului - să fie judecat de același complet care soluționează fondul, considerându-se că acestuia îi lipsește imparțialitatea obiectivă.

În acest context, Curtea Constituțională a reținut, în paragrafele nr. 26 și 28 ale deciziei menționate: "Având în vedere că hotărârea primei instanțe este întotdeauna dată cu nerespectarea principiului imparțialității obiective, rezultă că, în realitate, există doar un singur grad de jurisdicție care îndeplinește cerințele dreptului la un proces echitabil, și anume plângerea. Primul nivel de jurisdicție este inutil și inefectiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, pentru că nu respectă o cerință esențială a acestuia, și, în consecință, este contrar art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție", respectiv: "Instituirea unei proceduri de judecată în două trepte, în condițiile în care prima treaptă nu îndeplinește exigențele dreptului la un proces echitabil, pune judecătorul ab initio într-o situație obiectiv imposibilă de a-și evalua și judeca propria sa conduită, ceea ce demonstrează caracterul său lipsit de efectivitate."

Potrivit prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

Se reține că legiuitorul nu a intervenit în termenul defipt de lege pentru a reglementa primul grad de jurisdicție în sancționarea tegiversării procesului de o manieră compatibilă cu principiile constituționale și convenționale constatate a fi încălcate. Prin urmare, în lipsa unei norme de competență materială sau funcțională care să indice în mod expres instanța care judecă contestația la tergiversarea procesului într-un prim grad de jurisdicție în această procedură, luând în considerare statuările menționate anterior, se constată că primul grad de jurisdicție este lipsit de efectivitate, devenind direct aplicabile dispozițiile art. 525 C. proc. civ., care reglementează plângerea ce va fi judecată de către instanța ierarhic superioară.

Față de aceste considerente, instanța urmează a califica cererea petentului formulată în legătură cu soluționarea dosarului nr. x/2020, care s-a aflat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă, drept o plângere la tergiversarea procesului.

Va admite prezenta cale de atac declarată împotriva încheierii de ședință nr. 98 din 27 ianuarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2020, va casa respectiva încheiere și va trimite cauza, spre repartizare aleatorie, în vederea judecării ca plângere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii de ședință nr. 98 din 27 ianuarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea atacată și trimite cauza, spre repartizare aleatorie, în vederea judecării ca plângere.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2021.