ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 921/2021

HOTĂRÂRE

21.04.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 921/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 20.11.2020 în dosar nr. x/2020, petentul A. a formulat contestație la tergiversarea procesului.

În motivare, petentul a arătat că, în contextul neanalizării înscrisurilor și argumentelor ce au susținut demersul judiciar inițial, obiect al dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei, precum și al formulării unor cereri de abținere, cu consecința declinării cauzei, spre soluționare, unei instanțe egale în grad, completul de judecată a pronunțat o hotărâre nelegală.

În aceeași manieră a procedat și Judecătoria Câmpulung Moldovenesc care, procedând la validarea mandatelor, a omis a analiza aspectele expuse în cuprinsul cererii de intervenție, în acest fel, favorizându-l pe intimatul B..

Cu referire la decizia nr. 391/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul a arătat că persoana menționată a fost găsită în conflict de interese, iar prin decizia nr. 275/2020, rămasă definitivă, s-a constatat legalitatea ordinului nr. 130/2018 al Prefectului Suceava cu privire la interdicția de 3 ani impusă lui B. de a mai ocupa o funcție eligibilă, prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Cu privire la decizia nr. 14/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a susținut petentul că interpretarea textului de lege evocat a făcut obiectul analizei unei sesizări în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, în raport de care punctele de vedere comunicate de instanțele judecătorești au fost acelea că pentru o persoană care a ocupat o funcție eligibilă și față de care s-a constatat, în legătură cu această funcție, existența conflictului de interese, se aplică doar decăderea prevăzută de art. 25 alin. (2) teza a II a din Legea nr. 176/2010, respectiv din dreptul de a accede la o funcție electivă.

Astfel, raportat la considerentele deciziei nr. 69/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, intimatul B. este decăzut din dreptul de a mai ocupa o funcție eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.

Reiterând situația de fapt dedusă judecății, petentul a susținut că C., în calitate de viceprimar și primar al orașului Broșteni, D., în calitate de consilier local, și E., în calitate de consilier local, potrivit Legii nr. 215/2001 și al atribuțiilor funcțiilor ocupate, aveau obligația aducerii la îndeplinire a deciziilor Curții de Conturi Suceava, cât și cea a clarificării dreptului de proprietate asupra activelor, obligații care nu au fost îndeplinite.

În consecință, a solicitat admiterea cererii și respingerea candidaturii lui B., consilier ales din partea F., G. și D., consilieri locali aleși din partea H., C., consilier local ales din partea I., E., consilier local ales din partea J..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Legea nr. 78/2000, art. 427, art. 488

și urm. din C. proc. pen., art. 522 din C. proc. civ.

Contestația a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18.12.2020, revenind spre soluționare, prin repartizare aleatorie, Completului nr. 6.

Prin rezoluția din 23.12.2020, s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 27.01.2021, fără citarea părților, iar prin încheierea nr. 98/27.01.2021, a fost constatată nulă contestația.

Prin decizia nr. 496/11.03.2021, pronunțată în dosar nr. x/2021, a fost admisă plângerea formulată de petent împotriva încheierii nr. 98/27.01.2021, casată încheierea recurată și trimisă cauza spre repartizare aleatorie în vederea judecării ca plângere.

Dosarul a fost înregistrat, prin repartizare aleatorie, Completului nr. 3 care, prin rezoluția din 15.03.2021, a stabilit termen pentru soluționare la data de 21.04.2021, în cameră de consiliu, fără citare părți.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Demersul judiciar al petentului a fost calificat, prin decizia nr. 496/11.03.2021 a acestei instanțe, drept plângere privind tergiversarea procesului, raportat la decizia Curții Constituționale nr. 604/16.07.2020, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 524 alin. (3) C. proc. civ. și la art. 525 din același cod.

Astfel, prin decizia nr. 496/11.03.2021, plângerea împotriva încheierii de ședință nr. 98/27.01.2021 formulată de petent a fost admisă, încheierea atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă la repartizare aleatorie, în vederea judecării ca plângere.

Precizările anterioare sunt necesare, întrucât temeiul juridic indicat de către petent este reprezentat de dispozițiile art. 522 C. proc. civ., text legal ce reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a unei contestații prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

La alin. (2) al articolului menționat sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare, respectiv: 1. când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat; 2. când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; 3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; 4. când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Astfel, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește, sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestația/plângerea la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care

chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.

În cauză, Înalta Curte constată că, deși petentul a indicat ca temei juridic art. 522 C. proc. civ., din conținutul plângerii formulate nu rezultă incidența în cauză a niciunuia din cazurile expres prevăzute de textul legal menționat.

Petentul nu arată, în mod concret, ce termen procedural nu a fost respectat, ce măsură stabilită de lege nu a fost luată de instanță, sau care act de procedură nu a fost îndeplinit, ci expune stări de fapt specifice etapelor procesuale anterioare din care rezultă nemulțumirea acestuia în ce privește modalitatea de soluționare a cauzei la acele momente.

Ca atare, cererii îi lipsesc motivele de fapt, astfel încât devin incidente în cauză dispozițiile art. 194 lit. d) C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată va cuprinde "...arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea", respectiv dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă..."

Nemulțumirile petentului legate de modalitatea în care s-a desfășurat cercetarea judecătorească la instanțele anterioare, modalitatea de validare a mandatului de consilier local al numitului B. sau modalitatea în care numitul C. și-a îndeplinit atribuțiile de viceprimar, reprezintă aspecte de fapt care exced motivelor expres reglementate de lege în cadrul cărora poate fi exercitată plângerea la tergiversare și nu pot fi analizate în această procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nulă plângerea privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava, secția I civilă.