ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 367/2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 52 din data de 02 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal formulată de contestatorul A. privind Încheierea nr. 245/04.10.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, secția penală.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reținut că la data de 15.12.2020 a fost înaintată pe mail Tribunalului Suceava, secția penală cererea formulată de contestatorul A., denumită contestație durata - tergiversare proces privind Încheierea nr. 245/04.10.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, secția penală.

După primirea sesizării, Tribunalul Suceava, secția penală, prin rezoluția din 18.12.2020, a dispus înaintarea acesteia Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

La data de 04.01.2021 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, sub nr. x/2021, contestația privind durata procesului penal formulată de contestatorul A., înaintată de Tribunalul Suceava, secția penală.

Contestatorul A. a dezvoltat motivele contestației pe larg în scris, acestea fiind depuse la dosarul cauzei.

Urmare a adresei înaintate de către instanță, în vederea clarificării obiectului cauzei, prin cererea transmisă pe mail la data de 28.01.2021, contestatorul A. a arătat, în esență, că obiectul cererii este cel menționat în cererea formulată inițial și a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.

La prezenta cauză a fost atașat Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, secția penală.

Examinând contestația formulată, Curtea a constatat că prin Încheierea nr. 245/04.10.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, secția penală, în temeiul art. 50, art. 47 alin. (2) și (4), art. 35 alin. (1) raportat la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, în judecarea plângerii formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 60/II/2/2019 din 22.04.2019, emisă de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, prin care a fost menținută Ordonanța nr. 1352/P/2017 din 21.03.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, și s-a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență următoarele:

Prin Ordonanța nr. 1352/P/2017 din 21.03.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei s-a dispus, în temeiul disp. art. 315 alin. (1) lit. b), rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect denunțul formulat de numitul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de 297 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. 1968, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1). C. pen. 1968 și uz de fals prev. de art. 291 C. pen. 1968, întrucât faptele nu există.

Împotriva soluției a formulat plângere petentul A., la data de 2.03.2019 (plângere adresată inițial IGPR - DGA și redirecționată Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, care a recalificat-o ca plângere împotriva soluției adoptată în dosarul sus-menționat), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, petentul și-a exprimat nemulțumirea în ceea ce privește soluția procedurală adoptată de procuror, cu privire la modul în care organul de cercetare al poliției judiciare a realizat activitățile de urmărire penală, dar și aprecieri referitoare la activitatea de supraveghere a urmăririi penale realizate de procurorul de caz.

Prin Ordonanța nr. 60/II/2/2019 din 22.04.2019, emisă de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției dată în Dosarul nr. x/2017 din 21.03.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei.

Pentru a dispune astfel, prim procurorul a reținut că, din analiza Dosarului nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei a rezultat faptul că petentul a formulat plângere împotriva Ordonanței nr. 1352/P/2017 din 21.03.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei la instanța de judecată iar potrivit încheierii ședinței camerei de consiliu din data de 25 mai 2018 a Judecătoriei Vatra Domei, această plângere a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât acesta nu a justificat calitatea de persoană căreia i s-a adus o vătămare a intereselor legitime și ca atare nu justifică în conformitate cu disp. art. 336 alin. (1) procedură penală calitatea procesuală activă necesară.

În consecință s-a apreciat că soluția procedurală adoptată în cauză a parcurs întregul procesual prevăzut de lege și a fost menținută de instanța de control judiciar, plângerea rămânând fără obiect.

Împotriva Ordonanței nr. 60/II/2/2019 din 22.04.2019, emisă de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava a formulat plângere, conform art. 340 C. proc. pen., petentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 03.05.2019, sub nr. x/2019, iar, în respectarea art. 341 alin. (1) C. proc. pen., plângerea a fost înaintată judecătorului de cameră preliminară, fiind urmată procedura reglementată de art. 341 alin. (2) C. proc. pen.

La termenul din data de 02.10.2019, astfel cum s-a consemnat în încheierea de dezbateri, din oficiu, judecătorul de cameră preliminară a invocat și pus în discuție contradictorie excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava în soluționarea plângerii, prin raportare la obiectul acesteia, care vizează infracțiunile de abuz în serviciu prev. de 297 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. 1968, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1). C. pen. 1968 și uz de fals prev. de art. 291 C. pen. 1968, cu consecința declinării cauzei în favoarea instanței competente.

Examinând excepția necompetenței materiale invocată, prin relaționare la disp. art. 340 alin. (1) ultima teză C. proc. pen., corelativ la actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară de la nivelul Tribunalului a reținut că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prioritar, prin relaționare la motivele invocate în scris de către petentul în plângerea de față, judecătorul de cameră preliminară a reținut că acesta a adus, în concret, critici vizând soluția dispusă de prim-procuror prin Ordonanța nr. 60/II/2/2019 din 22.04.2019, emisă de Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, întrucât acesta nu a analizat aspectele invocate în plângerea formulată împotriva Ordonanței nr. 1352/P/2017 din 21.03.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei și înscrisurile depuse în susținerea acesteia.

La data de 06.12.2017, prin Adresa nr. x/2017, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a înaintat către Serviciul Teritorial Suceava, spre competentă soluționare, denunțul formulat de către petentul A., împreună cu documentele atașate.

Prin Ordonanța nr. 124/P/2017 din 11.12.2017 emisă de D.N.A. - S.T. Suceava s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2017.

Astfel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei este organul de urmărire penală care a efectuat cercetarea penală în Dosarul nr. x/2017, cu privire la infracțiunile ce fac obiectul cauzei.

Potrivit disp. art. 340 alin. (1) C. proc. pen., "Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".

Competența după materie a tribunalului este reglementată de disp. art. 36 C. proc. pen., normă legală unde se folosesc mai multe criterii pentru determinarea infracțiunilor pe care le judecă în primă instanță: enumerarea articolelor și alineatelor din C. pen. care denumesc infracțiunile și prevăd forme agravate; o denumire generală prin indicarea urmărilor produse prin săvârșirea infracțiunii cu intenție depășită - moartea unei persoane; trimiterea la dispozițiile din legi speciale care prevăd o asemenea competență, iar un alt criteriu folosește, în primul rând, o denumire caracterizată a unor infracțiuni prevăzute în legi speciale.

În norma legală la care s-a făcut trimitere în cele ce preced, cu titlu marginal "competența tribunalului", nu se regăsește și infracțiunile în raport de care s-au efectuat cercetări în dosarul de urmărire penală.

Prin urmare, doar judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, așa cum prevede art. 35 alin. (1) C. proc. pen.

La pronunțarea soluției, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere totodată și că, potrivit art. 41 C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată de următoarele patru criterii: locul unde a fost săvârșită infracțiunea, locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul, locul unde locuiește suspectul sau inculpatul persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a fost săvârșită fapta, locul unde locuiește sau, după caz, în care își are sediul persoana vătămată.

În cazul de față, judecătorul de cameră preliminară a declinat soluționarea plângerii cu care a fost învestit în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei, ținând cont de infracțiunile ce fac obiectul cauzei și locul unde se presupune că au fost comise faptele.

Curtea a constatat că în conformitate cu disp. art. 4881 C. proc. pen. - Introducerea contestației -,

"(1) Dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplinește într-o durată rezonabilă, se poate face contestație, solicitându-se accelerarea procedurii.

(2) Contestația poate fi introdusă de către suspect, inculpat, persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente. În cursul judecății, contestația poate fi introdusă și de către procuror.

(3) Contestația poate fi formulată după cum urmează:

a) după cel puțin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale;

b) după cel puțin un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecății în primă instanță;

c) după cel puțin 6 luni de la sesizarea instanței cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare.

(4) Contestația poate fi retrasă oricând până la soluționarea acesteia. Contestația nu mai poate fi reiterată în cadrul aceleiași faze procesuale în care a fost retrasă."

Potrivit disp. art. 4885 C. proc. pen. - Soluționarea contestației - (1) Judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța, soluționând contestația, verifică durata procedurilor pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a punctelor de vedere prezentate și se pronunță prin încheiere. (2) Judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța, în aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii judiciare, va lua în considerare următoarele elemente: a) natura și obiectul cauzei; b) complexitatea cauzei, inclusiv prin luarea în considerare a numărului de participanți și a dificultăților de administrare a probelor; c) elementele de extraneitate ale cauzei; d) faza procesuală în care se află cauza și durata fazelor procesuale anterioare; e) comportamentul contestatorului în procedura judiciară analizată, inclusiv din perspectiva exercitării drepturilor sale procesuale și procedurale și din perspectiva îndeplinirii obligațiilor sale în cadrul procesului; f) comportamentul celorlalți participanți în cauză, inclusiv al autorităților implicate; g) intervenția unor modificări legislative aplicabile cauzei; h) alte elemente de natură să influențeze durata procedurii.

Analizând dispozițiile legale sus-menționate și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că o condiție de admisibilitate pentru analizarea unei contestației privind durata procesului penal o reprezintă existența unui proces penal în curs (urmărire penală, judecată în primă instanță, sau în căile ordinare ori extraordinare de atac), scopul instituirii acestei proceduri fiind tocmai consacrarea unui remediu pentru accelerarea procedurilor penale.

Contestatorul A. a formulat contestație durată proces penal privind Încheierea nr. 245/04.10.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, secția penală.

Prin urmare, contestatorul A. a formulat contestație privind durată proces penal după pronunțarea încheierii sus-menționate, astfel încât nu este îndeplinită condiția existenței unui proces penal în curs.

Împotriva Încheierii penale nr. 52 din data de 02 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație A.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cererea petentului este informă și lipsită de claritate. Din evaluarea conținutului cererii instanța nu poate decela, în mod real, obiectul judecății, caracterul inform făcând dificilă o analiză ori o identificare a dispozițiilor legale incidente.

Enumerarea unor texte de lege și indicarea în numeroase dosare, a acelorași solicitări lipsite de precizie și claritate, în condițiile pronunțării unor soluții de respingere anterioare, nu sunt apte a învesti în mod legal instanța cu soluționarea noilor cereri. Insistența petentului de a reitera solicitările într-un alt cadru procesual nu poate conduce la investirea instanței în mod legal.

Cereri repetitive formulate într-o formă neclară și imprecisă, cu caracter de generalitate, fără indicarea concretă a bazei factuale, lipsesc instanța de posibilitatea de a-și exercita prerogativa de aplicare și interpretare a legii, respectiv de a judeca, deoarece lipsește chiar obiectul cauzei. În aceste condiții Înalta Curte consideră că nu a fost generat un cadru procesual real și nu există o legală învestire a instanței.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 52 din data de 02 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 52 din data de 02 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2021.

GGC - NN