ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1316/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 18 august 2009, sub nr. 6754/1/2009 revizuenta C.C.E., în contradictoriu cu intimații M.I., Comisia Locală Padina de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și Comisia Județeană Mehedinți de Fond Funciar, solicitând revizuirea Deciziilor civile nr. 439/A din 20 iunie 2005, pronunțată în Dosar nr. 2980/2005 de Tribunalul Mehedinți și a Deciziei civile nr. 3274 din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. În susținerea cererii de revizuire, revizuenta relatează situația de fapt dedusă judecății, soldată cu pronunțarea celor două decizii.

Cercetând înscrisurile anexate cererii de revizuire, se constată că prin cererea formulată la data de 12 noiembrie 2003 pe rolul Judecătoriei Vînju Mare, Jud. Mehedinți, reclamanta M.I. a chemat în judecată pârâta Comisia Județeană de Fond Funciar de pe lângă Prefectura Mehedinți, solicitând instanței prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa, pentru o suprafață de 0,50 ha teren arabil, situată pe raza comunei Padina, jud. Mehedinți, în punctul "poștă". La 18 ianuarie 2005, în dosarul menționat, autoarea revizuentei - Pacioagă Speranța - a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, deoarece terenul în litigiu nu a fost trecut în Registrul Agricol al comunei Padina.

Prin sentința civilă nr. 121 din 1 februarie 2005, Judecătoria Vînju Mare, jud. Mehedinți a respins cererea principală ca și cererea de intervenție în nume propriu. Prin Decizia civilă nr. 439/A din 20 iunie 2005, Tribunalul Mehedinți a admis apelul formulat de reclamantă, a dispus schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii cerereii principale, astfel că, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei M.I., pentru terenul în suprafață de 0,50 ha, anterior menționat; s-au menținut dispozițiile sentinței cu privire la respingerea cererii de intervenție în nume propriu. În timpul judecării cauzei în apel, autoarea revizuentei a decedat, procesul fiind continuat de revizuenta C.C.E., în calitate de unică moștenitoare a acesteia.

Prin Decizia civilă nr. 3274 din 24 noiembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat recursul formulat de intervenienta C.C.E. În finalul cererii de revizuire formulate, revizuenta solicită casarea Deciziei nr. 439/A din 20 iunie 2005 și trimiterea cauzei spre rejudecare la o instanță competentă să soluționeze pricina, fără a preciza temeiul cererii sale. Competența de soluționare a unei cereri de revizuire revine Înaltei Curți de Casație și Justiție în cazul,în care revizuirea este promovată împotriva unei decizii pe care această instanță a adoptat-o, conform prevederilor art. 324 alin. (1) C. proc. civ. sau, în situația în care este instanță mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile pretins potrivnice, pentru ipoteza unei revizuiri întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Cum revizuenta a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă, instanța nu a fost în măsură a solicita precizări ale temeiului cererii de revizuire, astfel că s-a impus demersul de calificare, concluzia instanței fiind aceea că temeiul aplicabil este cel prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere cele anterior arătate, coroborate și cu împrejurarea că aceasta este singura situație în care partea indică două hotărâri judecătorești pe care, prin ipoteză, le reclamă ca fiind potrivnice. Or, pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca cele două hotărâri judecătorești să fie pronunțate în cauze (dosare) diferite, între același părți și cu același obiect, rațiunea acestei ipoteze de revizuire, fiind aceea a înlăturării din circuitul civil a unei hotărâri date cu încălcarea puterii de lucru judecat a celei dintâi.

Așa cum rezultă însă din expozeul prezentei decizii, cea din urmă decizie este pronunțată în soluționarea recursului declarat împotriva celei dintâi, deci, prin exercitarea legală a căilor de atac, situație în care revizuirea este inadmisibilă întrucât nu este întrunită cerința premisă anterior menționată a ipotezei art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sens în care Înalta Curte va dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de C.C.E., împotriva Deciziei civile nr. 3274 din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februaria2010.