ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.11.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5859/2010

HOTĂRÂRE
05.11.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5859/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Motru sub nr. 1011/263/2006, reclamanta Comisia locală de aplicare a Legii nr.

18/1991, reprezentată de S.H. a chemat în judecată pe pârâtul G.I., solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută

a titlului de proprietate nr. 1339762 din 2 februarie 1999, pentru suprafața

totală 3500 mp emis pe numele pârâtei, având în vedere că titlul de proprietate

s-a emis pe un amplasament eronat, în baza unei hărți cadastrale false.

Prin sentința civilă

nr. 109 din data de 21 ianuarie 2009,

pronunțată de Judecătoria Motru, după rejudecare, au fost respinse acțiunea

civilă formulată de reclamanta Comisia Locală de fond funciar Padeș și cererea

pârâtei privind plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.

Prin decizia

civilă nr.

1126

din data de 27 aprilie 2009, pronunțată de

Tribunalul Gorj, a fost admis

recursul declarat de recurenta reclamantă Comisia Locală Padeș pentru aplicarea

Legii

nr. 18/1991; a fost

modificată

sentința în sensul admiterii acțiunii promovate de reclamantă și constatării

nulității titlului de proprietate nr. 1339762/1999.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de

revizuire intimata G.V.A. invocând dispozițiile art. 322 pct.4 și 5 C. proc.

civ., susținând că respectiva decizie a fost dată în baza unor înscrisuri

false, respectiv falsurile din Rezoluția nr. 204/P/2005 Parchetului Motru al

cărui conținut nu este același cu Rezoluția din dosarul nr. 204/P/2005 atașată

cauzei; că G.I., cel la care face trimitere rezoluția este o altă persoană

decât soțul ei, care este G.G.I. și că, în esență, nu există o hartă cadastrală

falsă, revizuenta invocând refuzul reclamantei de a prezenta în instanță

cererea de reconstituire, documentele anexate și H.C.L. nr. 2/1991.

Prin decizia civilă

nr.

1614 din 18

iunie 2004, pronunțată de Tribunalul

Gorj, s-a respins ca nefondată cererea de

revizuire formulată de revizuenta G.V.A., reținându-se, în esență, că raportat

la

considerentele instanței de recurs pe care s-a întemeiat soluția

pronunțată prin decizia supusă prezentei revizuiri, s-a constatat că nu au

incidență în cauză nici unul din cele două cazuri de revizuire invocate.

Pentru a se pronunța astfel

tribunalul a avut în vedere că, raportat la considerentele instanței de recurs

pe care s-a întemeiat soluția pronunțată prin decizia supusă prezentei

revizuiri, s-a constatat că nu au incidență în cauză nici unul din cele două

cazuri de revizuire invocate.

In acest sens, instanța de recurs a

avut în vedere că intimata pârâtă G.V.A. nu a dovedit calitatea de persoană

îndreptățită la reconstituire întrucât nu a făcut dovada că a formulat cerere

de reconstituire pentru terenul situat în punctul „Poiana".

Deci, admisibilitatea acțiunii

reclamantei Comisia Locală Padeș s-a analizat din perspectiva dispozițiilor

art. 8 din legea nr. 18/1991 și nu pe considerentul că titlul de proprietate a

avut la bază o hartă cadastrală declarată falsă prin rezoluția dată de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru.

Revizuienta nu a depus la dosar

înscrisuri noi, în sensul dispozițiilor art. 322 pct.5 C. proc. civ. care să

fie hotărâtoare în judecarea pricinii.

Aspectul invocat de intimatul G.G.I.,

în sensul că aceeași judecători au pronunțat hotărâri în aceeași cauză este

irelevant sub aspectul legalității deciziei pronunțate, întrucât membrii

completului de judecată care au pronunțată decizia supusă revizuirii au făcut

parte din completul de judecată care a soluționat recursul împotriva hotărârii

judecătorești pronunțată în primul ciclu procesual, în sensul casării hotărârii

și trimiterii cauzei spre rejudecare, decizia de casare respectivă neatrăgând

incompatibilitatea judecătorilor în soluționarea recursului împotriva sentinței

pronunțate în rejudecarea cauzei.

Împotriva

acestei

din

urmă decizii a declarat

recurs revizuenta G.V.A.

Prin decizia civilă nr. 1336 din 12

noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de

revizuenta G.V.A.

Împotriva acestei ultime decizii,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, ca instanță de recurs, la data de 23 noiembrie 2009, a declarat recurs revizuenta G.V.A., solicitând admiterea recursului și rejudecarea cauzei.

În drept, s-au invocat prevederile

art. 312 alin. (2) C. proc. civ.

Prin motivele de recurs depuse odată

cu cererea, recurenta a susținut că instanța de judecată a încălcat și aplicat

greșit legea, deoarece în loc să judece și să pronunțe o hotărâre împotriva

celui chemat în judecată ca pârât, conform cererii de chemare în judecată,

respectiv pe pârâtul G.I. și să-i anuleze acestuia Titlul de Proprietatea cu

nr. 1339752/1999.

În acest sens, reclamanta a mai arătat

că nu titlul său de proprietate cu nr. 1339762/1999 a fost solicitat de

reclamantă spre anulare ci titlul de proprietate nr. 1339752/2006 și că,

aceasta a fost introdusă în cauză în baza art. 57 și urm., dobândind de fapt

calitatea de intervenient cu obținerea acelorași drepturi ca și reclamantul,

iar prin hotărârile date a fost deposedată de un drept, prin anularea titlului său

de proprietate nr. 1339762/1999.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte va reține, ca fiind întemeiată, excepția

inadmisibilității recursului declarat de revizuentă, avându-se în vedere

următoarele considerente :

Potrivit art. 299 C. proc. civ.,

sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile

prevăzute de lege.

Se reține astfel din aceste

dispoziții legale că hotărârile pronunțate de curțile de apel cu ocazia

soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate din nou cu recurs, întrucât nu

se regăsesc în aceste prevederi legale, iar, pe de altă parte, aceste hotărâri

sunt irevocabile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 377 pct. 4 C. proc. civ.

În cauză, constatându-se că revizuenta

a uzat de calea de atac a recursului, față de principiul unicității care

funcționează în materia căilor de atac, precum și al dublului grad de

jurisdicție, se reține că al doilea recurs declarat de aceasta, este

inadmisibil și urmează să fie respins, ca atare.

În cauză, pricina a parcurs cele

două grade de jurisdicție prin judecarea acesteia de către trei instanțe: de

fond, de apel și de recurs, astfel încât calea de atac a recursului, folosită

de revizuentă pentru a doua oară, apare ca un „recurs la recurs”, ceea ce este,

inadmisibil.

Față de cele arătate, este de prisos

a se cerceta motivele formulate de pârâți, legate de fondul cauzei, astfel

încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuenta G.V.A.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuenta G.V.A. împotriva deciziei nr. 1336 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05

noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-06-26
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2474/2009
decedată), P.I.I., P.M., P.C. și M.E. Astfel, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat privind anularea titlului de proprietate nr. 203954 din 24 august 1995 emis pe numele pârâților moștenitori ai lui P.I. și pe fond a respins a
ÎCCJ 2005-02-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1503/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3225/2002, reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâtul P.M., solicitând să fie obligat să-i lase în deplină proprie
ÎCCJ 2014-05-30
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1695/2014
ând actele și lucrările dosarului, a apreciat recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: Judecătoria Motru a fost învestită în Dosarul nr. 2662/263/2012 cu cererea de chemare în judecată formulată de petenta C.E. împotriva
ÎCCJ 2013-10-17
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4595/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 168 din 16 februarie 2005, Judecătoria Motru a admis acțiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu intimatele Comisia locală Samarinești pentru aplicarea L
ÎCCJ 2003-07-04
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3287/2003
Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, prin rechizitoriul din 18 martie 2002, a trimis în judecată pe inculpatul I.S., pentru infracțiunile de înșelăc
Sursă