ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5859/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. 1011/263/2006, reclamanta Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, reprezentată de S.H. a chemat în judecată pe pârâtul G.I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1339762 din 2 februarie 1999, pentru suprafața totală 3500 mp emis pe numele pârâtei, având în vedere că titlul de proprietate s-a emis pe un amplasament eronat, în baza unei hărți cadastrale false. Prin sentința civilă nr. 109 din data de 21 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Motru, după rejudecare, au fost respinse acțiunea civilă formulată de reclamanta Comisia Locală de fond funciar Padeș și cererea pârâtei privind plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.

Prin decizia civilă nr. 1126 din data de 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă Comisia Locală Padeș pentru aplicarea Legii nr. 18/1991; a fost modificată sentința în sensul admiterii acțiunii promovate de reclamantă și constatării nulității titlului de proprietate nr. 1339762/1999. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimata G.V.A. invocând dispozițiile art. 322 pct.4 și 5 C. proc. civ., susținând că respectiva decizie a fost dată în baza unor înscrisuri false, respectiv falsurile din Rezoluția nr. 204/P/2005 Parchetului Motru al cărui conținut nu este același cu Rezoluția din dosarul nr. 204/P/2005 atașată cauzei; că G.I., cel la care face trimitere rezoluția este o altă persoană decât soțul ei, care este G.G.I.

și că, în esență, nu există o hartă cadastrală falsă, revizuenta invocând refuzul reclamantei de a prezenta în instanță cererea de reconstituire, documentele anexate și H.C.L. nr. 2/1991. Prin decizia civilă nr. 1614 din 18 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta G.V.A., reținându-se, în esență, că raportat la considerentele instanței de recurs pe care s-a întemeiat soluția pronunțată prin decizia supusă prezentei revizuiri, s-a constatat că nu au incidență în cauză nici unul din cele două cazuri de revizuire invocate. Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere că, raportat la considerentele instanței de recurs pe care s-a întemeiat soluția pronunțată prin decizia supusă prezentei revizuiri, s-a constatat că nu au incidență în cauză nici unul din cele două cazuri de revizuire invocate.

In acest sens, instanța de recurs a avut în vedere că intimata pârâtă G.V.A. nu a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire întrucât nu a făcut dovada că a formulat cerere de reconstituire pentru terenul situat în punctul „Poiana". Deci, admisibilitatea acțiunii reclamantei Comisia Locală Padeș s-a analizat din perspectiva dispozițiilor art. 8 din legea nr. 18/1991 și nu pe considerentul că titlul de proprietate a avut la bază o hartă cadastrală declarată falsă prin rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru. Revizuienta nu a depus la dosar înscrisuri noi, în sensul dispozițiilor art. 322 pct.5 C. proc. civ. care să fie hotărâtoare în judecarea pricinii.

Aspectul invocat de intimatul G.G.I., în sensul că aceeași judecători au pronunțat hotărâri în aceeași cauză este irelevant sub aspectul legalității deciziei pronunțate, întrucât membrii completului de judecată care au pronunțată decizia supusă revizuirii au făcut parte din completul de judecată care a soluționat recursul împotriva hotărârii judecătorești pronunțată în primul ciclu procesual, în sensul casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare, decizia de casare respectivă neatrăgând incompatibilitatea judecătorilor în soluționarea recursului împotriva sentinței pronunțate în rejudecarea cauzei. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs revizuenta G.V.A. Prin decizia civilă nr. 1336 din 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta G.V.A.

Împotriva acestei ultime decizii, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de recurs, la data de 23 noiembrie 2009, a declarat recurs revizuenta G.V.A., solicitând admiterea recursului și rejudecarea cauzei. În drept, s-au invocat prevederile art. 312 alin. (2) C. proc. civ. Prin motivele de recurs depuse odată cu cererea, recurenta a susținut că instanța de judecată a încălcat și aplicat greșit legea, deoarece în loc să judece și să pronunțe o hotărâre împotriva celui chemat în judecată ca pârât, conform cererii de chemare în judecată, respectiv pe pârâtul G.I. și să-i anuleze acestuia Titlul de Proprietatea cu nr. 1339752/1999.

În acest sens, reclamanta a mai arătat că nu titlul său de proprietate cu nr. 1339762/1999 a fost solicitat de reclamantă spre anulare ci titlul de proprietate nr. 1339752/2006 și că, aceasta a fost introdusă în cauză în baza art. 57 și urm., dobândind de fapt calitatea de intervenient cu obținerea acelorași drepturi ca și reclamantul, iar prin hotărârile date a fost deposedată de un drept, prin anularea titlului său de proprietate nr. 1339762/1999. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va reține, ca fiind întemeiată, excepția inadmisibilității recursului declarat de revizuentă, avându-se în vedere următoarele considerente : Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Se reține astfel din aceste dispoziții legale că hotărârile pronunțate de curțile de apel cu ocazia soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate din nou cu recurs, întrucât nu se regăsesc în aceste prevederi legale, iar, pe de altă parte, aceste hotărâri sunt irevocabile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 377 pct. 4 C. proc. civ. În cauză, constatându-se că revizuenta a uzat de calea de atac a recursului, față de principiul unicității care funcționează în materia căilor de atac, precum și al dublului grad de jurisdicție, se reține că al doilea recurs declarat de aceasta, este inadmisibil și urmează să fie respins, ca atare. În cauză, pricina a parcurs cele două grade de jurisdicție prin judecarea acesteia de către trei instanțe: de fond, de apel și de recurs, astfel încât calea de atac a recursului, folosită de revizuentă pentru a doua oară, apare ca un „recurs la recurs”, ceea ce este, inadmisibil.

Față de cele arătate, este de prisos a se cerceta motivele formulate de pârâți, legate de fondul cauzei, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta G.V.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta G.V.A. împotriva deciziei nr. 1336 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 noiembrie 2010.