ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1272/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 18.03.2021, executorul judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 912/16.12.2020, pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosar nr. x/2020, privind pe creditoarea B. și pe debitorul C..

În drept, a invocat dispozițiile art. 666 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 2469/23.03.2021, Judecătoria Brașov a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

A reținut instanța că în cauză creditoarea are calitatea de judecător la Tribunalul Brașov, iar Judecătoria Brașov se află în circumscripția acestei instanțe.

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

În ceea ce privește sintagma "cauză de competența instanței în care își desfășoară activitatea", aceasta vizează cererile adresate instanței de judecată, printre acestea enumerându-se și cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Este adevărat că ambele dispoziții indicate reglementează o competență de ordine publică, dar, prin raportare la intenția legiuitorului la momentul reglementării regulii de competență prevăzută la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea de a evita situațiile în care un dosar în care un judecător este parte să fie soluționat în cadrul unei instanțe unde acest judecător activează, instanța a apreciat că în cauză se impune declinarea de competență.

Astfel, în eventualitatea unei contestații la executare sau a altor incidente din cursul executării, acestea ar urma să fie soluționate, în prim grad de jurisdicție, de către o instanță ce se află în subordinea instanței din care face parte creditorul, iar, în cazul căilor de atac, chiar de către instanța unde creditorul își desfășoară activitatea.

De asemenea, deși formal cererea de încuviințare a executării silite este formulată de către executorul judecătoresc, iar nu de către creditor, nu se poate trece cu vederea faptul că, în cele din urmă, drepturile și interesele puse în discuție aparțin creditorului judecător.

Prin sentința nr. 227/08.04.2021, Judecătoria Sinaia a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Brașov, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că cererea de încuviințare a executării silite este formulată de catre BEJ A. din Brașov si nu de către creditoarea B. (judecător în cadrul Tribunalului Brașov), neavând relevanță faptul că "drepturile si interesele puse in discuție îi aparțin acesteia".

De asemenea, nu are relevanță în stabilirea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite nici împrejurarea că în eventualitatea unei contestații la executare sau a altor incidente din cursul executării, acestea ar urma să fie soluționate, în prim grad de jurisdicție, de către o instanță ce se află în subordinea instanței din care face parte creditorul, iar în cazul căilor de atac, chiar de catre instanța unde creditorul își desfășoară activitatea.

Astfel, anticiparea ipotetică a formulării unei contestații la executare sau a altei cereri privind executarea silită nu este de natură să conducă la concluzia că Judecătoria Sinaia este instanța competentă să soluționeze cererea de față.

Mai mult, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. reglementează competența facultativă de soluționare în cazul în care un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia - ori creditoarea B. nu are o atare calitate în prezentul dosar.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Textul legal reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, sau, în mod corespunzător un procuror, asistent judiciar, grefier ori chiar instanță, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

În cauză, cererea de încuviințare a executării silite este formulată de către executorul judecătoresc în numele și pentru creditoarea având calitatea de judecător la Tribunalul Brașov, instanță superioară celei învestite conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ. (Judecătoria Brașov) și care se află în circumscripția teritorială a Curții de Apel Brașov.

Învestirea Judecătoriei Brașov a avut loc în condițiile în care creditoarea nu s-a conformat dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. și a introdus cererea de chemare în judecată la instanța inferioară celei la care își desfășoară activitatea, deși acest lucru nu este permis de lege.

Judecătoria Sinaia în favoarea căreia s-a dispus declinarea de competență întemeiată pe dispozițiile art. 127 C. proc. civ., incidente în cauză în considerarea calității de judecător a creditoarei, se află în circumscripția învecinată curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea creditoarea, respectiv în circumscripția Curții de Apel Ploiești, situație ce se circumscrie textului legal menționat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabilit competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sinaia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 09 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.