ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2591/2020

Ședința publică din data de 15 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2020, creditorul S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe debitorul S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să emită o ordonanță de plată prin care să dispună obligarea debitorului la plata sumei de 14.544 RON reprezentând contravaloarea facturii neachitate nr. 053/31.07.2019, conform Contractului de Furnizare a Serviciilor Hoteliere nr. 59/10.07.2019, precum și stabilirea unui termen de plată pentru suma datorată de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

În motivarea cererii, creditorul a arătat că la data de 08.07.2019, între părți a fost încheiat Contractul de prestări servicii nr. x având ca obiect furnizarea de servicii hoteliere și complementare acestora, în cadrul A..

La data de 10.07.2019 societatea pârâtă a efectuat plata avansului și a solicitat modificarea contractului cu înlocuirea societății beneficiare. Cu toate că societatea creditoare și-a îndeplinit obligațiile, pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale.

Debitoarea B. S.R.L. a depus întâmpinare la data de 16.09.2020, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 6055 din 17 septembrie 2020, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Tg. Mureș.

În pronunțarea acestei soluții s-a apreciat că, în ceea ce privește stabilirea instanței competente teritorial, sunt incidente dispozițiile art. 107, 113 alin. (1) pct. 3 și cele ale art. 126 alin. (1) C. proc. civ. în raport cu care operează clauza atributivă de competență inserată la art. 8.4 din Contractul de Furnizare a Serviciilor Hoteliere nr. 59/10.07.2019, prin care părțile au convenit ca "divergențele sau litigiile ce pot apărea vor fi rezolvate pe cale amiabilă iar, în caz contrar, vor fi soluționate de instanța judecătorească competentă din orașul Tg. Mureș."

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș la data de 8 octombrie 2020.

Prin sentința civilă nr. 3969 din 4 noiembrie 2020, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

A constatat incidența conflictului negativ de competență și a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg. Mureș s-a reținut evocata clauză atributivă de competență nu își produce efectele scontate întrucât contractul în care este inserată nu poartă semnătura societății debitoare, existența acestuia fiind contestată de aceasta.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict, Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Târgu Mureș, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, ultima instanță învestită și-a declinat la rândul său competența în favoarea primei instanțe care anterior s-a declarat necompetentă și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 septembrie 2020 în dosarul Judecătoriei Sectorului 1 București, debitoarea B. S.R.L., invocând excepția de necompetență teritorială, s-a prevalat de clauza atributivă de competență inserată la art. 8.4 din Contractul de Furnizare a Serviciilor Hoteliere nr. 59/10.07.2019, însă cu precizarea expresă că nu recunoaște acest înscris și că, în opinia sa, nu există un contract încheiat între părți, acesta nepurtând semnătura societății debitoare.

Prin urmare, în lipsa acordului scris al societății debitoare în sensul stabilirii competenței teritoriale la sediul prestatorului, clauza atributivă de competență nu este de natură a produce efectele juridice preconizate.

În acest context, în determinarea instanței competente teritorial, sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ. ce instituie, ca regulă generală, competența în favoarea instanței în a cărei circumscripție își are sediul pârâtul, ori de câte ori nu există o dispoziție care să stabilească o altă instanță competentă teritorial.

Întrucât sediul pârâtei debitoare se află în Sector 1, București, instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei este Judecătoria Sectorului 1 București.

În considerarea celor ce preced, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește că Judecătoria Sectorului 1 este instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2020.