ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1659/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Galați, secția civilă, sub nr. 9269/121/2012, disjunsă din Dosarul

nr. 5776/121/2012 prin hotărârea din data de 16 noiembrie 2012, prin care s-a

dispus disjungerea acțiunii formulate de reclamanții cu domiciliile pe raza

Tribunalului Bacău: A.I., A.G., A.I.A., B.R., B.V., B.V.A., B.P., B.C., B.V.,

B.G., B.D.V., B.T., B.M., C.V., C.V.A., C.D., C.D.A., C.N., C.C., C.T., D.D.,

D.I., D.D.A., D.C., E.M., G.C., G.F., G.S., G.V., G.V.A., H.M., H.V., I.C.,

I.M., L.F., L.O., L.M., L.N., M.V., M.C., M.G., M.V., M.F., M.I., M.F., M.I.A.,

M.M., M.C.A., N.I.D., N.V., O.P., P.P., P.A., P.D., P.S., P.C., P.C.A., P.I.O.,

R.I., R.C., R.G., S.C., S.M., S.C.A., S.C.B., S.Ș., S.G., S.E.C., S.N., T.M.,

T.V., U.L., U.V. și U.V.A. reprezentați de Sindicatul Lucrătorilor Feroviari

Ramura Mișcare Cale Liberă, în contradictoriu cu pârâtele Compania Națională de

Căi Ferate C. SA București și Compania Națională de Căi Ferate C. SA -

Sucursala CF Galați, au solicitat obligarea pârâtelor la plata drepturilor

salariale, reprezentând diferența dintre salariul de bază minim brut negociat

prin CCM la nivel de ramură și sumele efectiv plătite, pentru perioada 1

aprilie 2009 - 31 decembrie 2010, precum și actualizarea acestora în funcție de

rata inflației, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 2500 din 7 decembrie 2012, Tribunalul Galați a declinat în favoarea

Tribunalului Bacău competența de soluționare a cauzei, cu motivarea că

reclamanții au domiciliul pe raza Tribunalului Bacău, reținându-se în acest

sens incidența dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, precum și a

prevederilor art. 269 alin. (2) C. muncii.

Tribunalul Bacău,

secția I civilă, prin Sentința nr. 86/2014 din 17 ianuarie 2014 a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul Bacău a reținut că dispozițiile Legii nr. 62/2010

reglementează o competență teritorială alternativă, obligatorie, pentru

soluționarea cauzelor în care salariatul are calitatea de reclamant, însă

acțiunea de față a fost formulată de o organizație sindicală, legal

constituită, Sindicatul Lucrătorilor Feroviari - ramura Mișcare "Cale

Liberă", astfel încât, în raport de dispozițiile art. 47 din Legea nr.

62/2011, sindicatul reclamant este persoană juridică proprie, distinctă de

membrii de sindicat pe care îi reprezintă și în aceste condiții, chiar dacă

acțiunea este formulată în scopul acordării unor drepturi salariale membrilor

de sindicat, aceștia nu dobândesc calitatea de reclamanți.

În acest sens fiind

și Decizia nr. 1/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte,

care a stabilit că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor

de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte,

constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art.

20 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe, care s-au declarat

deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de

competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Bacău, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 269 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la

alin. (1) se adresează instanței competente în circumscripția căreia

reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

De asemenea, art. 210

din Legea nr. 62/2011 prevede ca cererile referitoare la soluționarea

conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești

competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă

reclamantul, sens în care se constată că acest text instituie o competență

teritorială alternativă în cazul salariaților, aceștia putând introduce

acțiunea, sau la domiciliul lor sau la instanța în a cărei rază teritorială se

află locul lor de muncă.

În speța de față,

reclamanții nu au domiciliul și nici locul de muncă în județul Galați, excepție

făcând doar reclamanții D.N., M.D. și S.C.C., pentru ca acțiunea de față să

atragă competența Tribunalului Galați, astfel cum prevăd dispozițiile legale

mai sus evocate, domiciliul acestora, precum și locul de muncă se află pe raza

județului Bacău.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 mai 2014.

Procesat

de GGC - AZ