ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1659/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția civilă, sub nr. 9269/121/2012, disjunsă din Dosarul nr. 5776/121/2012 prin hotărârea din data de 16 noiembrie 2012, prin care s-a dispus disjungerea acțiunii formulate de reclamanții cu domiciliile pe raza Tribunalului Bacău: A.I., A.G., A.I.A., B.R., B.V., B.V.A., B.P., B.C., B.V., B.G., B.D.V., B.T., B.M., C.V., C.V.A., C.D., C.D.A., C.N., C.C., C.T., D.D., D.I., D.D.A., D.C., E.M., G.C., G.F., G.S., G.V., G.V.A., H.M., H.V., I.C., I.M., L.F., L.O., L.M., L.N., M.V., M.C., M.G., M.V., M.F., M.I., M.F., M.I.A., M.M., M.C.A., N.I.D., N.V., O.P., P.P., P.A., P.D., P.S., P.C., P.C.A., P.I.O., R.I., R.C., R.G., S.C., S.M., S.C.A., S.C.B., S.Ș., S.G., S.E.C., S.N., T.M., T.V., U.L., U.V.

și U.V.A. reprezentați de Sindicatul Lucrătorilor Feroviari Ramura Mișcare Cale Liberă, în contradictoriu cu pârâtele Compania Națională de Căi Ferate C. SA București și Compania Națională de Căi Ferate C. SA - Sucursala CF Galați, au solicitat obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale, reprezentând diferența dintre salariul de bază minim brut negociat prin CCM la nivel de ramură și sumele efectiv plătite, pentru perioada 1 aprilie 2009 - 31 decembrie 2010, precum și actualizarea acestora în funcție de rata inflației, cu cheltuieli de judecată. Prin Sentința civilă nr. 2500 din 7 decembrie 2012, Tribunalul Galați a declinat în favoarea Tribunalului Bacău competența de soluționare a cauzei, cu motivarea că reclamanții au domiciliul pe raza Tribunalului Bacău, reținându-se în acest sens incidența dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, precum și a prevederilor art. 269 alin. (2) C. muncii.

Tribunalul Bacău, secția I civilă, prin Sentința nr. 86/2014 din 17 ianuarie 2014 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bacău a reținut că dispozițiile Legii nr. 62/2010 reglementează o competență teritorială alternativă, obligatorie, pentru soluționarea cauzelor în care salariatul are calitatea de reclamant, însă acțiunea de față a fost formulată de o organizație sindicală, legal constituită, Sindicatul Lucrătorilor Feroviari - ramura Mișcare "Cale Liberă", astfel încât, în raport de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 62/2011, sindicatul reclamant este persoană juridică proprie, distinctă de membrii de sindicat pe care îi reprezintă și în aceste condiții, chiar dacă acțiunea este formulată în scopul acordării unor drepturi salariale membrilor de sindicat, aceștia nu dobândesc calitatea de reclamanți.

În acest sens fiind și Decizia nr. 1/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte, care a stabilit că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe, care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în circumscripția căreia reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

De asemenea, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede ca cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, sens în care se constată că acest text instituie o competență teritorială alternativă în cazul salariaților, aceștia putând introduce acțiunea, sau la domiciliul lor sau la instanța în a cărei rază teritorială se află locul lor de muncă. În speța de față, reclamanții nu au domiciliul și nici locul de muncă în județul Galați, excepție făcând doar reclamanții D.N., M.D. și S.C.C., pentru ca acțiunea de față să atragă competența Tribunalului Galați, astfel cum prevăd dispozițiile legale mai sus evocate, domiciliul acestora, precum și locul de muncă se află pe raza județului Bacău.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2014. Procesat de GGC - AZ