ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2568/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 25 august 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Olt, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună încetarea executării silite dispuse în baza titlului executoriu nr. x din data de 2 august 2017 emis în dosarul nr. x/2012 de către Casa Județeană de Pensii Olt, pentru suma de 1288 RON, reprezentând diferențe calculate eronat în privința indemnizației de revoluționar, potrivit deciziei nr. 211425 din data de 27 martie 2012, perioada de calculare a debitului fiind 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011, prin constatarea amnistiei fiscale prevăzute de Legea 124/2014 privind unele masuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

În subsidiar, a solicitat constatarea intervenirii prescripției, în baza art. 215 din Codul de procedură fiscală și a invocat neconstituționalitatea textului art. 215 și 217 lit. c) din același act normativ.

A mai solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul Curții de Apel București, în cadrul căruia a cerut acordarea indemnizației de revoluționar pentru perioada 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2014 și, în subsidiar, a cerut compensarea acestui debit, potrivit prevederilor art. 167 din Codul de procedură fiscală, cu o parte a indemnizației care nu s-a acordat ori a fost suspendată, pentru perioada 1 ianuarie 2012 - 31 decembrie 2014.

În drept, a invocat prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, raportat la cele ale Legii nr. 124/2014 și ale Legii nr. 285/2010, precum și dispozițiile art. 167, 215 și 234 din Codul de procedură fiscală, în raport cu textul art. 413 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 3 mai 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Olt, secția I civilă a respins cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 și 217 lit. c) din Codul de procedură fiscală, ca inadmisibilă.

Calea de atac declarată de reclamant împotriva acestei încheieri a fost admisă, prin decizia 1530 din data de 24 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin hotărârea menționată fiind schimbată încheierea și admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 și art. 217 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură fiscală aprobat prin Legea 207/2015.

Prin încheierea din data de 14 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Olt, secția I civilă a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate de reclamant.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamantul, calea de atac fiind admisă prin decizia nr. 625 din data de 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, prin care s-a dispus casarea încheierii și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

Ulterior, prin sentința nr. 596 din data de 22 noiembrie 2018, Tribunalul Olt, secția I civilă a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată, pentru lipsa semnăturii reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, care a fost admis prin decizia nr. 636 din data de 12 martie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, instanța de control ierarhic superior reținând că prima instanță nu a observat că, la filele x ale dosarului de fond, reclamantul a depus un exemplar al cererii de chemare în judecată, semnată în original, exemplar identic cu cel de la dosarul de fond.

Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Olt, cu păstrarea numărului unic de atribuire inițial.

Printr-o cerere de chemare în judecată separată, depusă la Tribunalul Olt la data de 8 martie 2019 și înregistrată sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat încetarea executării silite dispuse în baza titlului executoriu nr. x din data de 2 august 2017 în dosarul nr. x/2012 și a adresei nr. x din data de 4 februarie 2019 emise de Casa Județeană de Pensii Olt, precum și în baza titlului executoriu și a somației de plată din data de 18 februarie 2019, ambele emise în dosarul nr. x/1004 de către A.J.F.P. Olt din cadrul DGRFP Craiova, pentru suma de 1348 RON, reprezentând diferențe calculate eronat ale indemnizației de revoluționar, în baza deciziei nr. 211425 din data de 27 martie 2012, perioada de calculare a debitului fiind 1 ianuarie 2011- 31 decembrie 2011.

A solicitat constatarea amnistiei fiscale prevăzute de Legea nr. 124/2014 privind unele masuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice și, în subsidiar, a solicitat constatarea intervenirii prescripției, în baza art. 215 și 181 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, precum și conexarea cauzei cu dosarul nr. x/2017.

În drept, a invocat prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, prin raportare la prevederile Legii nr. 124/2014, ale Legii nr. 285/2010, ale art. 167, 215, 234 și 181 din Codul procedură fiscală și la dispozițiile art. 413 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 9 mai 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, instanța a dispus, în temeiul art. 66 C. proc. civ., disjungerea petitelor referitoare la încetarea executării silite dispuse în baza titlului executoriu nr. x din data de 2 august 2017 în dosarul nr. x/2012 și la constatarea intervenirii prescripției, arătându-se că acestea fac obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Olt, în care judecata se desfășoară în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Olt, obiectul cauzei fiind, sub aspectul acestor petite, identic.

Astfel, s-a dispus înregistrarea cererii disjunse sub numărul de dosar x/2019, care a fost conexat dosarului nr. x/2017, prin încheierea nr. 8 pronunțată la data de 23 mai 2019.

Prin sentința nr. 279 din data de 6 iunie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Olt, secția I civilă a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Olt și a dispus încetarea executării silite dispuse conform somației nr. x din data de 2 august 2017 în dosarul de executare nr. 244/2012 de Casa Județeană de Pensii Olt, pentru suma de 1288 RON, reprezentând diferențe de recalculare eronată ale indemnizației de revoluționar, conform deciziei nr. 211425 din data de 27 martie 2012 emise de pârâta Casa Județeană de Pensii Olt pentru perioada 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011, prin constatarea intervenirii amnistiei fiscale prevăzute de Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fondurile publice.

A fost respinsă, în rest, cererea.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Olt, această cale de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Prin decizia nr. 3199/2019 din data de 3 decembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins excepția tardivității declarării apelului, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Casa Județeană De Pensii Olt împotriva sentinței nr. 279 din data de 6 iunie 2019 pronunțate în dosarul nr. x/2017 de către Tribunalul Olt, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant A., și a schimbat sentința, respingând în totalitate acțiunea.

Împotriva deciziei nr. 3199/2019 din 3 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A., temeiul de drept invocat fiind cel prevăzut de textul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. din 1865.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7 februarie 2020.

În cadrul motivelor de recurs, recurentul-reclamant a formulat o serie de critici, prin care a susținut nelegalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel.

Intimata-pârâtă Casa Județeană De Pensii Olt a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității recursului declarat de recurentul-reclamant. A solicitat judecarea dosarului în lipsă.

În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din data de 23 iulie 2020, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 15 septembrie 2019, în baza dispozițiilor art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborate cu cele ale art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru la data de 10 decembrie 2020, fără citarea părților, pentru analizarea admisibilității în principiu a recursului.

Examinând, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Conform textului art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea pe fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Se constată că decizia recurată a fost pronunțată în cadrul unui unui litigiu având ca obiect asigurări sociale, fiind incidente prevederile art. 155 din Legea nr. 263/2010, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, care prevăd că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă (alin. (1), precum și că hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive (alin. (2).

Conform textului art. 156 din Legea nr. 263/2010:

"Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform alin. (2) al textului menționat, în forma în vigoare la data introducerii cererii:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.".

Prin urmare, cu privire la aceste litigii, deciziile pronunțate de instanțele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului.

Cum, în speță, decizia atacată a fost pronunțată în apel, în soluționarea unui litigiu având ca obiect asigurări sociale (prin cererea de chemare în judecată se solicită recalcularea indemnizației de revoluționar și restituirea sumelor pretins datorate în urma recalculării), în raport cu dispozițiile legale anterior menționate rezultă că hotărârea recurată are caracter definitiv, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care, o astfel de recunoaștere apare ca o soluție inadmisibilă în contextul ordinii de drept actuale.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 coroborate cele ale art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., prin raportare la textul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 3199/2019 din 3 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 3199/2019 din 3 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2020.