ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2306/2020

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2020

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 928/08.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2019, s-a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 295/2019, în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii Arad și Casa Națională de Pensii Publice București - Comisia de Contestații.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuentul A., solicitând admiterea cererii de revizuire și anularea în tot a deciziei atacate.

Prin decizia civilă nr. 48 din 31 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosar nr. x/2019

a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 928/08.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Arad și Casa Națională de Pensii Publice București - Comisia de Contestații.

Prin cererea de revizuire înregistrată la 25 februarie 2020 la Curtea de Apel Timișoara sub nr. x/2020, revizuentul A. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Arad și Casa Națională de Pensii Publice, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să dispună revizuirea deciziei nr. 48/31 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ.

Revizuentul solicită revizuirea deciziei civile nr. 48/31 ianuarie 2020 și în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe motivul încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

In ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța reține că reclamantul invocă încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, prin raportare la decizia nr. 323/A/20.09.2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș.

Cum hotărârile față de care revizuientul invocă existența unei contrarietăți sunt pronunțate de Curți de Apel diferite, competența de soluționare revine, potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ., Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că pentru acest motiv urmează a se declina competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În consecință, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale prin decizia nr. 433 din 16 iulie 2020 a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ. formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 48 pronunțată la 31 ianuarie 2020 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Arad și Casa Națională de Pensii Publice București.

A declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a invocat încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, prin raportare la decizia nr. 323/A/20.09.2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate, Înalta Curte constată următoarele:

Temeiul juridic al cererii de revizuire de față, este reprezentat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, a luat în examinare excepția inadmisibilității cererii, și a reținut:

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Totodată, aceleași dispoziții legale exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiții decât cele statuate prin legea procesuală.

În raport de principiul consacrat prin textul de lege sus evocat, admisibilitatea unei căi de atac, și pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Cererea de revizuire este o cale de atac, de retractare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept edictate pentru exercitarea acesteia.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire poate fi formulată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.

Prezenta cerere de revizuire, a fost formulată împotriva unei decizii pronunțate într-o altă cerere de revizuire. Or, această decizie nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., nefiind vreuna din hotărârile strict și limitativ prevăzute de textul legal împotriva cărora se poate formula cerere de revizuire.

Din acest punct de vedere, actuala redactare a textului nu lasă loc de interpretare asupra faptului că, in afară de cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 509, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiție de admisibilitate.

Așa cum s-a arătat, Înalta Curte a fost sesizată cu cererea de revizuire formulată împotriva unei decizii definitive, respectiv decizia civilă nr. 48 de la 31 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosar nr. x/2019, având ca obiect o cerere de revizuire.

Așadar, din această perspectivă decizia atacată nu este susceptibilă de a fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare, decizia atacată prin prezenta cale de atac, care a soluționat o cerere de revizuire nu întrunește condiția de a evoca fondul.

În concluzie, cererea de revizuire formulată în cauză, nu este admisibilă, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1).

Pe cale de consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva decizia civilă nr. 48 de la 31 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosar nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 48 din 31 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2020.