ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2248/2020

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2020

Analizând actele de la dosar și decizia recurată, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă, la 04.12.2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 243.527,39 RON, reprezentând chirie restantă și de 24.190,4 RON, cu titlu de dobândă legală aferentă debitului principal calculată până la 22.11.2018, precum și la plata dobânzii în continuare până la achitarea efectivă a debitului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1.164, art. 1.166, art. 1.270, art. 1.350 și art. 1.796 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 224/14.03.2019, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 267.717,79 RON, din care 243.527,39 RON, cu titlu de chirie restantă și 24.190,40 RON, cu titlu de dobândă legală calculată până la 22.11.2018, precum și în continuare dobânda legală aplicabilă pentru datoriile comerciale născute în raporturile juridice încheiate între profesioniști, calculată asupra sumei de 243.527,39 RON, până la achitarea efectivă a debitului.

Împotriva acestei sentinței, pârâta a declarat apel care a fost anulat ca insuficient timbrat. prin decizia civilă nr. 854/A din 07.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate.

În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt, recurenta a susținut că inițial a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 365 RON, iar ulterior a găsit lângă cutia poștală, pe sol, un plic deteriorat de ploaie fără a se înțelege cu exactitate suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru, fapt pentru care a telefonat la arhiva instanței unde a fost informat cu privire la cuantumul datorat, respectiv 2.770 RON.

La primul termen, 25.09.2019, administratorul societății a fost în sala de judecată și a prezentat dovada plății taxei judiciare de timbru, neexistând obiecțiuni ale instanței care să sesizeze omisiunea achitării unei diferențe de 6,09 RON.

Totodată, la termenul din 25.09.2019, instanța a consemnat depunerea chitanței în sumă de 2.770 RON reprezentând diferența taxei judiciare de timbru, astfel cum s-a pus în vedere prin citație, fiind acordat un nou termen la 07.11.2019, dată la care apelul i-a fost anulat ca insuficient timbrat.

Cu privire la deteriorarea plicului, recurenta a susținut că nu are nicio vină, că de la arhivă i s-a comunicat cuantumul unei taxe judiciare de timbru în sumă de 2.770 RON, iar la primul termen instanța a stabilit că apelul este corect timbrat.

În drept, au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepția netimbrării recursului, în temeiul art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., întrucât recurenta nu a făcut dovada plății unei taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.645,02 RON, în raport cu valoarea patrimonială a litigiului, astfel că recursul este insuficient timbrat.

A mai invocat și excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că motivele de recurs invocate de recurentă nu se încadrează în cele de la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, deoarece instanța de apel în mod corect a anulat ca insuficient timbrat apelul, având în vedere că recurenta nu a achitat integral taxa judiciară de timbru.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea 23.09.2020 au fost respinse excepțiile insuficientei timbrări și nulității recursului, fiind admis în principiu recursul declarat în cauză, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să îl admită pentru următoarele considerente:

Chestiunea de drept supusă analizei, ce vizează greșita dispoziție de anulare a apelului ca insuficient timbrat, urmează a fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Acest motiv de recurs este întemeiat, având în vedere încălcarea de către instanța de apel a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității actului de procedură întocmit cu nerespectarea dispozițiilor de procedură.

Așadar, decizia instanței de apel este criticată sub aspectul greșitei admiteri a excepției insuficientei timbrări a apelului și, în consecință anularea acestuia, la termenul din 07.11.2019, constatându-se neachitată diferența de 6,09 RON, în contextul în care la un termen anterior, 25.09.2019, instanța a consemnat în încheiere îndeplinirea cerinței referitoare la timbraj, astfel cum i s-a pus în vedere părții prin citația emisă.

Analizând actele de procedură efectuate de insstanța de apel, Înalta Curte constată că stabilirea taxei judiciare de timbru s-a făcut prin aplicarea art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, iar în sarcina apelantei a fost instituită obligația achitării diferenței sumei de 2.776,09 RON pentru apelul promovat. În acest sens s-a transmis apelantei înștiințare cu privire la obligația achitării taxei judiciare de timbru.

Conform dispozițiilor art. 32 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, apelanta a executat obligația, astfel încât la termenul de judecată din 25.09.2019 a consemnat, prin reprezentantul legal, o taxă judiciară de timbru care atesta îndeplinirea obligației de plată până la limita sumei de 2.770 RON.

Curtea de apel, prin încheierea din 25.09.2019, a luat act de achitarea taxei judiciare de timbru "așa cum i s-a pus în vedere prin citația emisă", validând așadar îndeplinirea obligației fiscale.

Din acest punct de vedere, constatările grefierului de ședință au fost validate de instanța de judecată, atâta vreme cât nu s-au formulat observații referitoare la caracterul insuficient al taxei judiciare de timbru.

Încheierea întocmită la 25.09.2019 conține statuări preparatorii, cu privire la care, în cursul procedurii, se putea reveni doar motivat, revenire justificată de împrejurări procesuale noi, care nu existau la data măsurilor inițial adoptate.

Întrucât la termenul de judecată ulterior intimata a invocat excepția insuficientei timbrări, determinată de neachitarea unei diferențe de 6,09 RON, curtea de apel, fără a avea în vedere consecințele impuse de art. 235 C. proc. civ., cu privire la cele reținute anterior referitor la timbraj, a anulat apelul ca insuficient timbrat.

Or, în acest context, dispozițiile procedurale impuneau instanței de apel, în acord cu art. 22 și art. 7 C. proc. civ., să constate contextul în care s-a produs nerespectarea obligației de către apelantă și să rețină că aceasta a fost favorizată de lipsa de diligență a instanței în îndeplinirea obligației proprii de verificare a taxei judiciare de timbru.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât partea și-a arătat disponibilitatea de achitare a diferenței de 6,09 RON, arătând contextul în care s-a produs eroarea de fapt asupra cuantumului real al taxei, iar diferența taxei de timbru avea un caracter minor comparativ cu taxa deja achitată.

De aceea, aplicarea în aceste circumstanțe a sancțiunii prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 apare ca fiind nu doar imprevizibilă și excesivă, dar nu este pusă în relație exclusivă cu culpa părții apelante, ci favorizată de omisiunile și lipsa de rol activ a instanței de apel.

Procedând astfel, prin aplicarea sancțiunii anulării apelului ca insuficient timbrat, recurentei i-a fost produsă o vătămare ce nu poate fi acoperită decât prin anularea hotărârii pronunțate în aceste condiții, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca urmare a nesocotirii principiului contradictorialității și încălcării dreptului la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., iar în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din același Cod, va admite recursul declarat de pârâtă, va casa și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 854/A/07.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza curții de apel spre o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2020.