ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2155/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

Deliberând asupra cererii de revizuire, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Brașov, sub nr. x/2017, A. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 20813 din 7 august 2017, emise de Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații și împotriva deciziei nr. 212641 din 3 aprilie 2014, emise de Casa Județeană de Pensii Brașov.

Prin sentința nr. 625 din 19 septembrie 2019, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis contestația formulată de contestatorul A. și în consecință a anulat hotărârea nr. 20813 din 7 august 2017 și decizia nr. 212641 din 3 aprilie 2014; a obligat intimata Casa Județeană de Pensii Brașov să emită pe numele contestatorului o decizie de recalculare a pensiei având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză; a obligat aceeași intimată la plata diferențelor de pensie stabilite prin raportul de expertiză contabilă și la plata dobânzilor legale aferente sumelor stabilite conform petitului 4, calculată de la data scadenței acestora până la data plății efective; a obligat pe contestatorul A. să plătească în contul expertului B. suma de 1.499 RON, reprezentând diferență onorariu raport de expertiză efectuat în cauză; a obligat intimata Casa Județeană de Pensii Brașov să plătească contestatorului suma de 2.999 RON, reprezentând onorariu expert pentru raportul de expertiză efectuat în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Casa Județeană de Pensii Brașov.

Prin decizia nr. 227 Ap din 10 martie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis apelul formulat de pârâtă Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 625 din 19 septembrie 2019 a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins contestația formulată de contestatorul A. și a păstrat dispoziția din sentință cu privire la obligarea contestatorului la plata sumei de 1.499 RON, diferență raport expertiză în favoarea expertului B..

Împotriva acestei decizii A. a formulat cereri de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și, respectiv, pct. 8 C. proc. civ., aceste cereri fiind înregistrate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov, secția Civilă.

Prin încheierea de ședință din 23 iulie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a dispus disjungerea celor două cereri de revizuire formulate de revizuentul A. și formarea unui nou dosar cu numărul x/2020, având ca obiect cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 23 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, aceeași instanță a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Revizuentul solicită anularea deciziei nr. 227 Ap din 10 martie 2020, invocând, în esență, următoarele motive:

Revizuentul susține că decizia atacată încalcă dispozițiile deciziei nr. 1932 din 28 octombrie 2013, prin care Curtea de Apel Brașov a obligat Casa Județeană de Pensii Brașov să emită o decizie de recalculare în care să țină cont de salariile brute realizate de contestator pe perioada 1 ianuarie 1991 - 1 aprilie 2020 conform adeverinței nr. x din 22 iunie 2011 emisă de C. S.A. Această adeverință se referea la perioada lucrată de contestator în condițiile grupei I de muncă, perioadă care a fost avută în vedere și pentru efectuarea raportului de expertiză din dosarul nr. x/2017, iar, în opinia revizuentului, curtea de apel era obligată să țină seama de această adeverință.

Examinând, cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pot fi invocate atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar lucrul anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părțile acelui litigiu.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

În cauza de față, revizuentul a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 227 Ap din 10 martie 2020 și decizia nr. 1932 din 28 octombrie 2013.

Prin decizia nr. 1932 din 28 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2013, instanța a admis în parte recursul declarat de A., în calitate de recurent-contestator, a admis în parte contestația formulată împotriva hotărârii nr. 3627 din 10 decembrie 2012 emisă de CNPP - Comisia Centrală de Contestații pe care a anulat-o; a obligat intimata Casa Județeană de Pensii Brașov să emită o decizie de recalculare în care să țină cont de salariile brute realizate de contestator pe perioada 22 iunie 1967 - 15 octombrie 1968, 16 martie 1970 - 1 iulie 1977 și 1 ianuarie 1991 - 1 aprilie 2020 conform adeverinței nr. x din 22 iunie 2011 emisă de C. S.A.; a respins restul pretențiilor privind valorificarea veniturilor brute în perioada 1 iulie 1977 - 1 ian 1991.

Prin decizia nr. 227 Ap din 10 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2017, instanța a admis apelul formulat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 625 din 19 septembrie 2019 a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins contestația formulată de contestatorul A. împotriva hotărârii nr. 20813 din 7 august 2017, emise de Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații și împotriva deciziei nr. 212641 din 3 aprilie 2014, emise de Casa Județeană de Pensii Brașov.

Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic cu cel din prima acțiune. Instanța supremă observă că dosarele nr. x/2013 și nr. y/2017 nu au același obiect, ele vizând anularea unor acte diferite, respectiv a hotărârii nr. 3267 din 10 decembrie 2012 a Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice în cadrul dosarului nr. x/2013 și a hotărârii nr. 20813 din 7 august 2017 a Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice și a deciziei nr. 212641 din 3 aprilie 2014 a Casei Județene de Pensii Brașov în cadrul dosarului nr. x/2017

În speță nu se poate reține contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identității de obiect făcând de prisos analizarea celorlalte condiții impuse de norma legală.

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 și 513 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și, în consecință, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 227/Ap din 10 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu drept de recurs, care este de competența Completului de 5 judecători.

Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.