ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2044/2020

Ședința publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12.06.2013 pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții S.C. B. S.A. și Guvernul României, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta S.C. B. S.A. -societate în faliment, la eliberarea actelor necesare în vederea recalculării pensiei.

La 10.12.2013, reclamantul a precizat că solicită obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la eliberarea unei adeverințe în care să se menționeze salariul brut pe care l-a realizat și pentru care i s-au reținut contribuții la bugetul asigurărilor sociale în perioada ianuarie 1964 - septembrie 1994 și menționarea grupelor de muncă în care a lucrat, precum și la predarea unei copii a dosarului său personal și a fișei individuale, care să poarte o ștampilă și două semnături.

În privința pârâtului Guvernul României, a solicitat obligarea acestuia la respectarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 19/2000.

Prin sentința civilă nr. 708/06.05.2014, Tribunalul Maramureș, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României și, în consecință, a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin aceeași sentință, a fost admisă în parte cererea formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. - societate în faliment, reprezentată prin lichidator C. și a fost obligată pârâta să-i elibereze reclamantului o adeverință în care să menționeze salariul brut pe care acesta l-a realizat și pentru care i s-au reținut contribuții la stat în perioada ianuarie 1964 - septembrie 1994 și grupele de muncă în care a lucrat, precum și o copie a dosarului personal al reclamantului; au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantului față de pârâta S.C. B. S.A.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 926/A/08.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

În motivare, a arătat că a introdus acțiunea ce face obiectul prezentului dosar ca urmare a faptului că i-a fost calculată greșit pensia, cu nerespectarea Legii nr. 19/2000, Legii nr. 19/2010 și Legii nr. 263/2010.

A precizat recurentul că nu a fost în măsură să respecte termenul de recurs, întrucât instanța de apel nu i-a transmis în timp util decizia pronunțată.

A mai susținut autorul căii de atac că în situația sa se află mai mulți pensionari din Maramureș, cărora le-au fost diminuate pensiile ca urmare a neaplicării legii și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 96 și 99 din Legea nr. 303/2004 în ceea ce îi privește pe acei judecători pe care i-a acuzat de săvârșirea unor erori grave cu rea-credință.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

În speță, reclamantul A. a învestit Tribunalul Maramureș la data de 12.06.2013 cu un conflict de asigurări sociale, iar decizia atacată a fost pronunțată la 08.10.2014.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.".

Așadar, raportat la dispozițiile legale sus-evocate, decizia civilă nr. 926/A/08.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel cum este menționat și în dispozitivul acesteia.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 926/A/08.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2020.