ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2225/2020

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub dosar asociat nr. x/2014, pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Cabinet Individual de Insolvență A., desemnat lichidator judiciar al debitoarei falite B. S.R.L., a chemat în judecată atât pe administratorul statutar al debitoarei, C., cât și pe administratorii de fapt ai acesteia, D. și E., solicitând obligarea acestora la acoperirea pasivului societății debitoare, în cuantum de 312.499,06 RON, cu averea personală.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. a) și d) din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 1480 din 02.10.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Maramureș, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamanta C.I.I. A. - lichidator judiciar al debitoarei falite B. S.R.L. împotriva pârâților C., E. și D. și au fost obligați pârâții E. și D., în solidar, în calitate de foști administratori ai societății falite B. S.R.L., să suporte, din averea personală, partea din pasivul societății falite, până la concurența sumei de 312.499,06 RON; s-a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul C..

Împotriva sentinței civile nr. 1480 din 02.10.2018, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat apel pârâții E. și D., care a fost respins prin decizia civilă nr. 88/2019 din 25 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Împotriva deciziei evocate, pârâții E. și D. au declarat recurs.

Prin memoriul de recurs, recurenții au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, teza a II-a, art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, susținând că, prin aceste prevederi, se încalcă dispozițiile art. 16 și art. 21 din Constituție privitoare la egalitatea în drepturi, interzicerea discriminării și accesul liber la justiție, motiv pentru care solicită sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată.

De asemenea, recurenții au solicitat suspendarea hotărârii atacate, respectiv a deciziei civile nr. 88/2019 din 25 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 484 alin. (2) C. proc. civ., până la soluționarea recursului.

Pe fond, recurenții au solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au susținut că hotărârile pronunțate în cauză au fost date cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, întrucât, în mod greșit, instanța a apreciat că starea de insolvență a intimatei B. S.R.L. a fost cauzată de recurenți prin faptul că nu au ținut o contabilitate în conformitate cu dispozițiile legale și că au făcut să dispară documentele societății, folosind bunurile acesteia în interes propriu.

Recurenții au susținut că nu mai aveau nicio calitate în cadrul societății B. S.R.L., precizând că, deși au fondat societatea, în anul 2011 au decis cesionarea părților sociale, motiv pentru care au dat un anunț într-un ziar local, făcând cunoscut și faptul că societatea are datorii.

Astfel, recurenții au cedat părțile sociale deținute în cadrul societății în favoarea lui C., acesta fiind administratorul societății și unicul asociat începând cu 19.05.2011, motiv pentru care consideră că nu sunt responsabili de starea de insolvență a societății.

Recurenții au aratat că, din adresa ANAF depusă la dosar, rezultă că, până la momentul cesiunii de părți sociale, societatea înregistra obligații fiscale de 48.913 RON, din care a fost achitată suma de 14.708 RON, iar după data de 19.05.2011, dată de la care C. a preluat societatea, obligațiile fiscale au ajuns la 256.335 RON.

Cu privire la recurenta D., s-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că aceasta a fost administrator al societății. Au precizat recurenții că rezultă clar din informațiile de la Oficiul Registrului Comerțului Maramureș, că aceasta nu a fost niciodată administrator, nici de drept, nici de fapt, al societății B. S.R.L.

Recurenții nu au menționat dacă sunt de acord ca recursul să fie soluționat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ., în situația în care va fi admis în principiu.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților C. și B. S.R.L., la 26 iunie 2019 .

La 4 iulie 2019, intimata-reclamantă a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului și a solicitat respingerea excepției de neconstituționalitate invocată, precum și respingerea cererii de suspendare a hotărârii atacate.

Recurenții nu au depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 30 iunie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.2, a fost admisă cererea formulată de petenții E. și D., fiind dispusă sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Așa fiind, instanța supremă are în vedere că la originea prezentului litigiu se află cererea înregistrată sub dosar asociat nr. x/2014, pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care reclamanta C.I.I. A., desemnat lichidator judiciar al debitoarei falite B. S.R.L., a chemat în judecată atât pe administratorul statutar al debitoarei, C., cât și pe administratorii de fapt ai acesteia, D. și E., solicitând obligarea acestora la acoperirea pasivului societății debitoare, în cuantum de 312.499,06 RON, cu averea personală, în temeiul art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 11 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006, "principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, potrivit art. 138 (...)".

Așadar, cererea de chemare în judecată a fost promovată în cadrul procedurii insolvenței.

Fiind de competența judecătorului sindic, acțiunea este guvernată inclusiv de dispozițiile procedurale speciale ale Legii nr. 85/2006, astfel încât vor fi avute în vedere dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel" și cele prevăzute de art. 8 alin. (1) din același act normativ, în conformitate cu care, "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive", în forma în vigoare de la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei B. S.R.L., respectiv 15 septembrie 2014.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului".

Nu în ultimul rând, instanța supremă are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs" și că, în baza alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Reținând incidența criteriului materiei, din coroborarea dispozițiilor evocate, rezultă că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță, fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de de intimata-reclamantă B. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență A. prin întâmpinare și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții-pârâți D. și E. împotriva deciziei civile nr. 88/2019 din 25 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă B. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență A..

Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți D. și E. împotriva deciziei civile nr. 88/2019 din 25 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 noiembrie 2020.