ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1426/2019

Ședința publică din data de 20 septembrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3 august 2016 pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamanta A. IPURL - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.A., în contradictoriu cu pârâtul C., în calitate de administrator al debitoarei, a solicitat obligarea acestuia, la suportarea pasivului debitoarei, în cuantum de 64.154 RON.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 86/2006 privind procedura insolvenței.

Prin sentința civilă nr. 3204 din 27 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată de către A. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.A., în contradictoriu cu pârâtul C., și, în consecință, a fost obligat pârâtul, în calitate de administrator statutar al debitoarei falite S.C. B. S.A. să suporte, cu averea personală, parte din pasivul societății până la concurența sumei 64.154 RON.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul C. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 406/2018 din 17 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a respins ca nefondat.

C. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată la data de 17 septembrie 2019.

Intimata-reclamantă A. IPURL - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.A. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Avându-se în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în cuprinsul raportului întocmit în cauză, s-a reținut că recurentul-pârât nu a depus motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 1 martie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului întocmit.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Se reține că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prezentul litigiu are ca obiect o acțiune prin care s-a solicitat aplicarea procedurii insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006, raportat la care s-a stabilit și competența materială a tribunalului în soluționarea în primă instanță a cauzei.

Or, dispozițiile Legii nr. 85/2006 recunosc numai calea de atac a apelului împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de judecătorul-sindic.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificat prin punctul 3 din Lege nr. 76/2012:

"Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive.

În actuala reglementare, hotărârile definitive, enumerate în art. 634 alin. (1) pct. 1-6 C. proc. civ., într-o exprimare succintă, sunt acele hotărâri care nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru declararea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile legale evocate, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Se reține prioritatea analizării excepției inadmisibilității căii de atac, întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Așa fiind, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 406/2018 din 17 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 406/2018 din 17 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2019.