ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4936/2018

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 13 noiembrie 2015, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., reclamanta S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar C. a solicitat obligarea pârâtei la plata în favoarea sa a sumei de 49.755.585 RON, reprezentând daune materiale.

Prin sentința civilă nr. 1576 din 30 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind constatat prescris dreptul material la acțiune al pârâtei.

Prin decizia civilă nr. 8/2017 din 10 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar C. împotriva sentinței civile nr. 1576 din 30 iunie 2016.

Prin decizia nr. 1356 din 25 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar C..

Prin cererea înregistrată la 15.10.2018, revizuienta S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar C. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1356 din 25 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat schimbarea deciziei atacate având în vedere că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

A solicitat revizuienta să se dispună admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 8/2017 din 10 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, casarea în întregime a deciziei și a sentinței primei instanțe, având în vedere că prima instanță în mod greșit a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.

Pe cale de consecință, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 497 teza I coroborat cu art. 480 alin. (3) C. proc. civ., cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În argumentarea cazului de revizuire invocat, revizuienta a susținut, în esență, că decizia nr. 1356 din 25 aprilie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă este nelegală, întrucât nu cuprinde considerentele asupra unor lucruri care s-au cerut prin cererea de recurs, cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

A arătat revizuienta că din motivarea deciziei Înaltei Curți nu rezultă nici o apreciere asupra motivului de recurs referitor la incidența art. 480 alin. (3) cu raportare la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât prima instanță a respins acțiunea prin admiterea în mod nelegal a excepției prescripției dreptului material la acțiune și necercetarea fondului cauzei, fără o motivare pertinentă.

În continuare, a susținut revizuienta că, în mod nelegal și printr-o motivare lapidară, instanța de apel concluzionează în sensul că sentința atacată respectă imperativul legii în ceea ce privește motivarea sa, chestiune asupra căreia Înalta Curte nu s-a pronunțat.

A mai arătat revizuienta că Înalta Curte nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs potrivit căruia soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune trebuia făcută după ce instanța de fond soluționa cererea în probațiune solicitată în scopul dovedirii inexistenței acestei prescripții, cea a încuviințării unei expertize contabile, pusă în discuția părților, dar nesoluționată.

De asemenea, a susținut revizuienta că Înalta Curte nu s-a pronunțat referitor la motivul de recurs privind soluția instanței de apel asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune și a susținerilor referitoare la momentul începerea curgerii termenului general de prescripție în promovarea acțiunii.

Prin întâmpinarea înregistrată la 07.11.2018, intimata S.C. A. S.R.L. a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată, cu obligarea revizuientei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;"

Prin urmare, potrivit normei legale menționate, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiție de admisibilitate a căii de atac de retractare, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., respectiv a celor prevăzute la alin. (1) pct. 3, doar în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10, cazuri în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

În speță, revizuienta și-a fondat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. vizează situația în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Astfel, din coroborarea dispozițiilor legale evocate se desprinde ideea că pot face obiectul revizuirii în ipoteza cazului reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. numai acele hotărâri date de către o instanță de recurs/apel atunci când evocă fondul.

Sintagma "evocarea fondului" de către instanță se referă la stabilirea de către aceasta a unei alte situații de fapt decât cea reținută în faza de judecată anterioară sau în aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt deja stabilite, având ca rezultat o altă dezlegare a raportului juridic dedus judecății sub aspectul temeiniciei dreptului pretins.

Evocarea fondului are loc așadar atunci când, reapreciind probele administrate în fața primei instanțe sau a celei de apel, instanța reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție cu totul diferită decât aceea pronunțată de instanțele inferioare.

Prin decizia atacată în speță, a fost respins, fără a se reține astfel o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de apel, ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 8/2017 din 10 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Așadar, prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, nu s-a evocat fondul, instanța respingând ca nefondat recursul reclamantei, nu s-a stabilit o altă stare de fapt decât cea reținută de către instanța de fond și, nu s-a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Prin urmare, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar din acest motiv, este inadmisibilă.

În acest sens, dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta...", ceea ce înseamnă că orice cale de atac, inclusiv cea extraordinară a revizuirii, poate fi exercitată numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.

Prin urmare, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. și, respectiv, art. 509 alin. (1) pct. 1 același cod, care fundamentează admisibilitatea cererii de revizuire, cererea de revizuire urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce privește cererea intimatei S.C. A. S.R.L. de obligare a revizuientei la plata cheltuielilor de judecată, constatând că nu s-a depus la dosarul cauzei dovada existenței și întinderii acestora potrivit art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta S.C. B. S.R.L. - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C. împotriva deciziei nr. 1356 din 25 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Respinge cererea intimatei S.C. A. S.R.L. de obligare a revizuientei la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2018.